Căutare

Nicolae Avram este licențiat în Drept și membru al Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud. A debutat cu volumul „Cântece de sinucigaș (cartea I)” (2000), pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor – secțiunea debut, la Colocviile Coșbuc, Bistrița (președintele juriului: Cezar Ivănescu). A mai publicat „Litanii pentru diavol” (2006) și „Cântece de sinucigaș (cartea a doua)” (2008), volum distins cu premiul „Radu Săplăcan”. A îngrijit ediția „Iată cina. Iată taina”, cuprinzând poemele postume ale lui Aurel Onișor (2007). "Federeii” , Casa de Editură Max Blecher, 2010 Despre FEDEREII: „Cu o poezie ca aceasta nu se poate trișa, ea te aruncă în miezul literaturii dure și autentice dintotdeauna, de la Jack London la Irvine Welsh, vizitându-i, de pe tărâm autohton, pe George-Mihail Zamfirescu sau pe Arghezi... Dacă își va găsi cititorii, n-am nici o îndoială că Federeii va fi o carte despre care se va vorbi și, mai ales, care-i va face pe câțiva să se simtă mai puțin singuri,...

1 poezii, 0 proze

Pica Valentin

Dacă, pentru o clipă Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o paiată de cârpă si mi-ar oferi o alta bucată de viată, fără îndoială că n-as spune tot ceea ce gândesc, dar m-as gândi la tot ceea ce spun.

1 poezii, 0 proze

coca maria madalina

Ma ghidez in viata asta plina de rautati,intrigi,barfe...dupa un singur lucru...claritatea cuvintelor de neinteles dar,care,fara nicio indoiala,inseamna multe. Locuiesc la tara,asta ma ajuta sa ma destind purtata de vant,murmurul apei cristaline de munte,si de dorinte ascunse...viata insasi este o dorinta...dar care se indeplineste in etape.Ele vin singure,cu putin noroc,sau mai greu,in functie de puterea fiecaruia dintre noi. Incerc sa ma las purtata prin castele,prin epoca demult apusa a cavalerilor si printeselor medievale...sunt mai multi...cei care ma apreciaza,cu adevarat ma considera o printesa,si-mi dedica versuri,prin vant si privind la stele...inconjurata de suflete calde,iubitoare de natura,sensibile,atrase de muzicalitatea vietii... Sunt un amalgam de dorinte,sunt ceea ce pot sa fiu,imi doresc sa nu ma schimb,vreau sa simt viata...Viata trebuie traita,insa ca sa faci asta trebuie sa o simti in adancuri...e inima ta. Eu sunt inima mea,sunt prietena mea...sunt viata!

6 poezii, 0 proze

Octavian Bilcescu

Octavian Bilcescu (n. 1924) este un inginer agronom și poet român ce a semnat și poeme în germană sub numele de Olaf Bilius. A debutat în revistă în anii '40. În 1978, 1979, 1980 a câștigat mențiuni la concursul de debut Albatros. Doar primele două dăți i s-a publicat ciclurile în cadrul Caietelor debutanților - în 1980 cenzura i-a scos unele dintre poezii și acesta a refuzat să publice poeziile rămase. A debutat, deci, în “Caietul debutanților” 1978, al Editurii “Albatros”, alături de diverse nume, afirmate sau pierdute, el situându-se, fără îndoială, în prima categorie: Mihai Banciu, Marcel Bărăganu, Eugen Chirovici, Șerban Codrin, Florin Iaru, Claudia Ilie, Al. Pintescu, Florina Jianu, Theodor Purice, George Stanca, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Vădan, Nicolae Alexandru Vest. Octavian Bilcescu a reactualizat și reformulat Cărțile sale în limba germană sunt următoarele: “Live schnitte”, Amsterdam, prezentat la Symposion International Uitgevere, Jutte Graubner, 1995: “Gaudi, oder poetishe...

3 poezii, 0 proze

Olavo Bilac

Olavo Bilac s-a nascut pe 16-XII-1865 in Rio de Janeiro, Brazilia si a murit pe 28-XII-1918. Este considerat cel mai mare poet care a scris vreodata in portugheza.Maestru desavarsit al modelarii versului, cu un metru si rime ideal alese, poemele sale sunt naturale, sentimentale si in ciuda constructiei riguroasa a versului nu dau impresia de artificialitate. Tema poetica favorita a lui Olavo a fost fara nici o indoiala stelele.Era fascinat de frumusetea cerului instelat caruia i-a dedicat foarte multe poeme.In sutele sale de poezii, majoritatea sonete, intalnim si alte motive poetice ca iubirea, Dumnezeu, erosul, timpul, eroii, mitologia greaca. Bilac, numit si \"Printul poetilor brazilieni\" este si autorul versurilor imnului national. Ultimele sale cuvinte au fost, conform unui ziar din acea vreme, \"Aduceti-mi o cafea, am de gand sa scriu\"...

10 poezii, 0 proze

Dan Giosu

REPERE, Nr.116 29 ianuarie - 5 februarie 2002 Vine o vreme în viața unui individ (fie el masculin, feminin sau, la alegere, androgin) când doar cărțile mai sunt în stare să calmeze și să liniștească tot ce au tulburat ceilalți. Și când spunem cărți, spunem \"Scândura lui Afansol\" a lui Dan GIOSU. Unul dintre prozatorii care ar putea cu ușurință să fie încadrat la optzeciști de către o istorie riguroasă a literaturii. Un simplu cititor, însă, străin de periodizări sau clasificări savante - ar remarca, fără îndoială, că proza scurtă la care s-a înhămat Dan Giosu, se bucură de puternice accente de umor și absurd, ceea ce pentru noi înseamnă deja mult, dacă nu cumva totul. Ioana BRADEA Un prozator neobișnuit Proza poeților sare de obicei peste cal. Și fie că acest cal este un cal de lemn, cal de bătaie, cal beat sau treaz, ea poate fi bună, proastă, realistă, fantastică, suprarealistă, avangardistă, expresionistă, metaforică, sarcastică, absurdă, toate la un loc; poate fi oricum, poate...

0 poezii, 0 proze

Alexandru Adrian Ardelean

Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...

3 poezii, 0 proze

George Viorel Precup

Poet. Născut în 1954 la Borsec, județul Harghita. Licență și master în istorie – antropologie la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. În prezent inspector (drepturi de autor) la Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor, Sibiu. Membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Sibiu din anul 2002. A publicat volumele de versuri Emiratele visului (debut, Editura Euphorion, Sibiu, 1992), Răul în sâmbure (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997), Luntre pe ape (Editura Cartea Românească, București, 2000), Măduva nopții (Editura Cartea Românească, București, 2002), Într-o limbă uitată de Dumnezeu (Editura Vinea, București, 2007), Dolor sau Jupuind Îndoiala (Editura Vinea, București, 2011). Premiul pentru Poezie al USR – Filiala Sibiu).

1 poezii, 0 proze

Jane Austen

Jane Austen (n. 16 decembrie 1775, Steventon, Hampshire, Anglia, d. 18 iulie 1817, Winchester, Hampshire, Anglia) a fost o romancieră engleză realistă din perioada romantică pre-victoriană. Datorită viziunii sale complex-realiste a vieții interioare a femeilor, a măiestriei descrierii, a amestecului bine dozat de descrieri la persoana a treia, respectiv de comentarii ironice și burlești, Austen a devenit fără îndoială cea mai notabilă scriitoare a epocii sale, cu o influență deosebită asupra tuturor cititorilor săi, chiar dacă, în timpul vieții, nu a avut prea mult succes. Născută ca cel de-al șaptelea copil din opt (a avut cinci frați și o soră mai în vîrstă, respectiv un frate mai tânăr) într-o familie mare și unită aflată la marginea de jos a nobilimii engleze, Jane și-a trăit toată viața în familia sa. La început educația și-a primit-o de la tatăl și de la frații ei, dar și prin intermediul cititului. Educația sa formală a luat sfârșit când a părăsit școala Mânăstirii din Reading...

4 poezii, 0 proze

Indoiala si credinta

de Atocnart Aecrim

Ca un copac cu crengile moarte, Iti faci umbra propriei soarte. Doar ploaia solara are puterea, Cu adevar sa-ti hraneasca radacinile toate. Cazi prada indoielii cu fiecare miracol, Pacat,...

În clipociri de unde cristaline

de Sanda Daniela

În clipociri de unde cristaline Să uit de lume și de mine… Să uit de lume și de zilele pierdute, Să mă scufund în apele stătute, Să mă întind cu brațele în cruce Iar unda tremurândă să mă culce. Să...

Reflexia dansului celest

de Maria Elena Chindea

în frac de sărbătoare celebrez majoratul cuvântului întind portative celeste sub piele ochi strălucitori trasează drumuri de voluptate candidă în artere doi greieri își dispută supremația stelară...

Moartea Autorului

de Roland Barthes

În nuvela sa, “Sarrasine”, Balzac – referindu-se la un castrat travestit în femeie – a scris această frază: “Era femeia însăși, cu temerile ei subite, cu capriciile ei nemotivate, cu neliniștile ei...

EseuClasic

ascult clopotul cum bate vertical

de Bejliu Anne-Marie

vinovat nevinovat în aceeași balanță aninată de prezent prins într-o iubire imposibilă ascult clopotul cum bate vertical în toate gândurile adunate cu migală în ruga supremă cuprinsă într-un unic...

23-24 iunie

de Florin Draghici

Autobuzul opri în stație lăsând împrejur un nor gros de praf stârnit de pe drumul de țară.El coboară și se îndreaptă spre casa bunicilor săi.E cam 1km de mers.A luat vacanță de curând și vrea să...

ProzăAtelier

Descartes

de Jorge Luis Borges

Sunt singurul om de pe pământ, și poate că om și pământ nu există. Poate mă înșală un zeu. Poate m-a osândit la timp această lungă amăgire. Visez luna și-mi visez ochii ce percep luna. Am visat...

PoezieClasic

Predică \"Despre credința cea mare și statornică\"

de Cleopa Ilie

Predică la Duminica a XVII-a după Rusalii (Despre credința cea mare și statornică) O, femeie, mare este credința ta! Fie ție după cum voiești (Matei 15, 28) Iubiți credincioși, Credința cea mare și...

Clasic

lumea ca lumea

de Silviu Somesanu

ne îndepărtăm de colțuri unul în unghi drept celălalt într-o direcție opusă nu ne-au luat în seamă și fiecare își caută drumul său m-ai întrebat dacă știu unde plec nu ți-am spus și dus am fost...