"Imbold către visare" – 527 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
TLTeofil Lianu
Mulți dintre poeții afirmați înainte de cataclismul anilor 1944-1945, mînați de un imbold ireprisibil de supraviețuire (firește, lirică), și-au abjurat crezul tinereții. Unii, cu surle și cu trîmbițe ori cu penibile autoflagelări, alții, autoînșelîndu-se (voind să să creadă că n-o făceau decît într-o măsură infimă, fără importanță), alții, în fine, căutînd o nouă identitate, necunoscută cerberilor din edituri. O identitate gîndită, probabil, provizorie, menită abandonului la sperata venire a dezghețului. În acest ultim mod a procedat “iconarul” Teofil Lianu, care devine la mijlocul anilor ’50 poetul ce se adresează îndeosebi copiilor Teofil Dumbrăveanu. Văzuse lumina zilei la 11 (12, după unele surse) decembrie 1908, în ținutul Sucevei (Capul Câmpului-Păltinoasa). Din cauza războiului, purtat multă vreme cu încrîncenare în Bucovina, părinții săi - țăranii Glicheria (născută Olaru) și Grigore Coștiug - nu-l pot da la școală. Ar fi învățat, astfel, să citească abia pe la 14 ani, după...
2 poezii, 0 proze
EHEduard Anton Hazu
Am făcut multe năstrușnicii la viața mea și multe ar părea interesante pentru unii temerari în explorarea vieții din trecutul apropiat, parcă mai plină de sevă, mai ales că lumea de azi are mai puțină substanță, mai puțină adâncime. Totuși, cel mai important lucru din viața mea mi s-a părut "ÎNTOARCEREA LA CREDINȚÃ", ca fiind cea mai motivată formă de existență. Din acel moment am început să înțeleg lumea, locul meu, raportarea la divinitate. A mai fost de ajuns un imbold lumesc, o încurajare și ... am început să scriu. Mai sunt încă oameni minunați și mi-am propus să scriu despre ei așa cum i-am perceput eu. Intotdeauna m-au impresionat oamenii speciali, oamenii daruiți și dăruiutori. Simt că sufletul meu vibrează pe fregvența oamenilor desăvârșiți, ceea ce mă face să cred cu adevărat că în adîncul conștiinței noastre există implantat, de la "Facere", cipul acelui om desăvârșit care a existat candva în Gradina Edenului - Adam. Trebuie să înmulțești darul Domnului în toate. Dacă ști...
2 poezii, 0 proze
Imbold către visare
de Stelian STANCU
Când dorm alene gânduri Iar viscolul spulberă sentimente E semn de noi imbolduri De a trăi din energii latente. Când flacăra e la apus Iar zbuciumul coboară-n trenă E starea cea a ultimului spus Căci...
Crucea din sticlă . XVI .
de Emil Dumitru
Căpitanul Fill Norman, calm, se plimba sau mai bine spus, măsura cu pași largi camera de hotel, încercând să pună cap la cap tot ce aflase în ultimele ore. Cu greu reușea să ducă până la capăt o...
Purpurii, în asfințit
de George L. Dumitru
Șoaptele se înălțau, planau impecabil în vastitatea interiorului și se pierdeau cucerind înălțimea întunecată a arcadelor gotice. Se așternea apoi o liniște amplă, o tăcere densă. Metamorfoza luminii...
Marlena
de Adrian Tarita
Debusolată, parcă dusă de nocturn zefir Venea trista șatenă protejând un trandafir Și peste decolteul rochiei atât de îmbietor Se năruia cu ruj strident surâsul sfâșietor. Iar un poet picat de multă...
Te îndemn să-ți asculți
de Silviu Somesanu
Eu te-am găsit c-o aură tristă prințesă fără pretendenți, plecați din urbe, ochii mei s-au pierdut cu firea într-o privire ademenitoare, răcoroasă ca seara, plină de proaspete arome suave. Măreția și...
Să nu-mi ucizi iluzia
de Rodica Lupu
Să nu-mi ucizi iluzia visării care plutește prin gânduri Languroasă, instigându-mă, plină de melancolie să-ți Amorsez toate pornirile ascunse privirii-n anotimpuri De dor și ninsori de stele, dorul...
Pământul
de Nicolae Labiș
Îndrăgit ca o mireasă, dușmănos ca o sudalmă, Chica vântul ți-a-ncâlcit-o, veacuri-veacuri, monoton, Tu, pământ al țării noastre, pătimaș cuprins în palmă, Încălzit cu buze aspre de tot neamul lui...
Ubermensch - Emanuel Pătrășcioiu
de Claudia Minela Petre
Emanuel Mihail Pătrăscioiu din București este absolvent al Școlii Populare de Arte, absolvent al Facultății de Muzică, secția Pedagogie muzicală, master Arte Muzicale. Pictează,cântă, este pasionat...
poarta catre cer
de marius pisica
Pisica Marius POARTA CÃTRE CER CAPITOLUL I Revelația * 03 Decembrie, 2011 New York City, SUA În jur domnea o tăcere adâncă… O senzație stranie de neliniște însă, îl cuprindea până în profunzimile...
Vecina adormită
de Adrian Tarita
Pe cearșaful ca zăpada zorii firavi de Undrea Trimit raze indiscrete către voluptuosul șold Dezgolit în somnul lin și cu masculin imbold Privind prin deschisa ușă m-aș apropia de ea. Fermecat să-i...
Un vis
de Victor Felea
Un vis - o pasăre de vis Un minuscul imbold Ca o gâză pe geam Salutând universul cel mare Explozia mută - desfășurarea extatică - Un vis - o părere de vis Și iarăși te-ntorci la periplul diurn La...
Profesie inutilă
de Daniel Aurelian Rădulescu
Câți ani, privări, lectură, studiu, multe memorări Sunt un câștig visat sau pierdere asiduu asumată Dintr-un imbold interior -puțin indus spre noi cărări- Ce-ar face viața o oază diafană, mai puțin...
şi acum ce rămâne?!
de Daniela Luminita Teleoaca
iubirea în învelişul trădării trădarea în ascunzişul celeilalte?! doar spaima enormă a omului omiţându-şi Dumnezeul?! şi câte sentimente rămase la stadiul de proiect acaparate în nesăbuita lăcomie...
Fărâmnă de timp
de grigore avram
Fărâmă de timp mi-ai rămas necesară Din zori până-n noapte, din iarnă în vară. M-ai pus temelie în clipa uitării, Mi-ai fost călăuză de-a lungul cărării, Scânteie măruntă, dar, totuşi, scânteie În...
SA-TI MULTUMESC
de Constantin Rusu
In zori, roua surasului in glas a asternut pe orizont o floare, apusa pe al amintirii pas, printre bucurie si candoare. Si am urcat pe spinii din carare, cu patima ceruta de speranta, n-am vrut nici...
SA-TI MULTUMESC
de Constantin Rusu
In zori, roua surasului in glas a asternut pe orizont o floare, apusa pe al amintirii pas, printre bucurie si candoare. Si am urcat pe spinii din carare, cu patima ceruta de speranta, n-am vrut nici...
Despre
de Gheorghe Gh. Bostaca
despre Speranță În mersul nostru mai cădem. Cei mai mulți ne ridicăm și continuăm să mergem. Și dacă, uitându-te înainte vezi o lumină, simți un imbold de a mai fi, inseamnă că speri. Și dacă...
Discoteca
de razvan rachieriu
Noaptea era mai neagră ca oricând.Stelele dispăruseră de pe cer și o pâclă deasă se lăsase peste oraș.Părea că întunecimea bolții cerești se prăbușise pe pământ și înghițise tot : oameni, blocuri,...