"Hiroșimă" – 192 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
GGGiovanni Giudici
S-a născut în localitatea Le Grazie (La Spezia) la 26 iunie 1924. A studiat literatura franceză la Universitatea din Roma (terminând cu o teză asupra lui Anatole France), apoi a trăit la Ivrea și Torino, iar din 1958 la Milano, unde a lucrat în calitate de copy-writer la Olivetti. În prezent face gazetărie. Colaborează la „Paragone”, „Rinascita”, „Aut Aut” etc. Primele plachete (Fiori d\'improvviso, 1953; La Stazione di Pisa, 1955; L\'intelligenza col nemico, 1957; L\'educazione cattolica, 1963) vor fi reluate apoi în La vita in versi (Mondadori, 1965), după care urmează Autobiologia (1969); O beatrice (1972); Il male dei creditori (1977); Il ristorante dei morti (1981); Salutz (Einaudi, Torino, 1986). În 1976 publică un volum de eseistică sub titlul semnificativ La letteratura verso Hiroshima (Editori Riuniti, Roma). A tradus de asemeni din E. Pound, Sylvia Plath, Pușkin și din poeți cehi. „Forța specifică a poziției lui Giudici - spune criticul Mengaldo - derivă din modul...
0 poezii, 0 proze
EJEugen Jebeleanu
Eugen Jebeleanu (n. 24 aprilie 1911, Câmpina - d. 21 august 1991, București), academician, poet, publicist și traducător român. A absolvit liceul la Brașov și Facultatea de Drept la București. A debutat în 1927 cu poezii la revista "Viața literară", condusă de I. Valerian. În anii '30, a lucrat ca jurnalist în presa bucureșteană de stânga. Poet ermetic în perioada interbelică, realist socialist în perioada proletcultistă. Voce profund originală în literatura română, devine cunoscut pe plan internațional odată cu aparitia volumului "Surâsul Hiroshimei", poem tradus în numeroase limbi, recitat ori cântat și acum în amfiteatrele din America Latină și Europa. Laureat al premiului de poezie "Etna Taormina" din Italia (1971) și al premiului Herder din Austria (1973). Membru corespondent al Academiei Române în 1955, membru titular din 1974. Poemele sale continuă să fie traduse și publicate, mai ales în SUA și America Latină. Eugen Jebeleanu a fost și un pescar amator pasionat. Volume de...
29 poezii, 0 proze
Hiroșimă
de Victor Țarină
Cântec cu mulți preoți Aprinzând lumânări și gândaci Umblând pe sub haine Cântec cu veninoase mușcături De fată ridată și miros De tencuială în nări Cântec de sfârșit de joacă Pe tobogan coboară Un...
Nu există
de Nichita Stănescu
Nu există primul război mondial al cailor. Nu există o Hiroșimă a cailor, gândită de cai, realizată de cai întocmai și la timp împotriva cailor, ca să salveze caii de cai. Nu există, nu există....
Shala
de carmen mihaela visalon
Shala, Shala, Shala inaccesibilă coroană genealogică șoptind numele de la stânga de Hiroșima un măr ațipit între umbrele caduceului punct lipsă de orizont un ou cu tămpla uimită de ultimul glonte...
știu...
de nicu brezoianu
știu… planeta este în grevă știu pare-un nonsens s-a oprit pe orbită să admire sensul de mers la monte carlo în cazinouri s-a ignorat totul crupierii au bătut cartea cioclii au ridicat potul știu...
Au înebunit românii
de Stefan ENE
Au înebunit românii, De atâta zăpăceală, Umblă despuiați la suflet, Cu nevoile pe-afară. Au înebunit românii, E mai rău ca-n Hiroșima, Ceața este tot mai deasă, Li s-a stins de tot lumina. Nu mai văd...
Miracol
de Ovidiu Vasilescu Macin
Miracolele sunt doar ale Tale, așa cum tainele doar ție îți aparțin și nedezlegate se petrec printre noi, așa cum tot ca o taină se petrec anotimpurile, timpul în sine și viața. Ce miracol mai mare...
Genocidul la absolut
de Silviu Tudor-Saladjiar
Singurele bombardamente atomice nonexperimentale din istorie s-au petrecut în urmă cu 63 de ani, când Statele Unite ale Americii, aflate în stare de război cu Imperiul Japoniei, au efectuat două...
Gara,nebunie,
de Morar Florin Teodor
Gara uneori pare suspendată,pustie,puține trenuri își schimbă traseul,această fixație mă apasă și mă ajută de a aștepta în continuare,nimicul.Pare o nebunie și este o renunțare apropiată...
Deșert
de Morar Florin Teodor
Te privesc mereu cu ochiul stâng, al palmei mele drepte. Shakespeare mă privește chiorâș, întâlnirea noastră e la marginea timpului. Ne vom muta în Sahara, dragostea noastră este nisip. Nu mai avem...
Dumnezeii
de Botu Cătălin
Dumnezeii Început de paritate. Desuetitudinea acestei noi zile Împroșcată pe pereții de roșu ai Timpului, Aruncă în fața mea chemarea Vieții care nu a fost lăsată în Trup. S-au răsculat răstigniri,...
Totul despre clopote
de Ovidiu Oana
Australian World Peace Bell The Australian World Peace Bell a fost atribuit orașului Cowra în 1992 pentru îndelunga susținere a acestei idei precum și a contribuției cetățenilor săi la pacea și...
Sfarsit cu flori si civilizatie tocata marunt
de Alex Paven
La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul, caci nu era nimic prin preajma care sa merite aceste nume. Intai a zis: \"Sa fie lumina!\", si fara sa mai astepte sa i se implineasca porunca, a...
eroare fatala
de Kristiansson Maria
Eroare fatalå M-am nåscut in acest secol turbat din gresealå a fost o eroare fatalå ce m-a marcat dacå as fi stiut sigur n-as fi acceptat . Cine s-a fåcut vinovat oricum...
al doilea majorat
de Vasile Munteanu
la revoluție m-am plimbat aiurea pe străzi băusem (ca de obicei) vin roșu nu aveam nici un chef să ard tablouri să pozez în erou sau să mă prefac vezi doamne că aș lucra desigur în televiziune...
Catrene meseriașe (IX)
de Viorel Vrânceanu
Păpușar Un cabotin de iarmaroc, Avînd o calitate rară: Pe cei ce minte n-au deloc, Îi trage, mai mereu, pe sfoară! Pescar Cînd el, pe lac, mai face haltă, Lăsîndu-și soața iarăși baltă, Așa conchide...
Urata-i toamna
de Anca Anitei
Urata-i toamna Ce dor m-a luat de vara cea trecuta, C-un pas fugit-a de la geam, Si am ramas cu toamna ofilita Cand doar o raza mai vroiam… Vazand aceste frunze vii Cum ruginesc, si cad si se aduna,...
sub soarele alb
de Ioan Postolache-Doljești
ochii ca niște fluturi speriați și-au deschis aripile pleoapelor și-ascultă în întunericul nopții ritmul accelerat de sub coaste. oare a fost ca o reacție de împotrivire a creierului la ideea de-a...
handmade
de marin badea
de la o vreme toate femeile îmi par frumoase, le văd ușor melancolice, împlinite, pline de încredere în ziua de azi, într-un ieri care nu a mai fost, într-un mâine care va veni muuult mai târziu,...