"Haotic pământ" – 2426 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
DCDan Constantin
Născut în Hunedoara. " Daca as fi fost singur nesupravegheat de mult as fi fost un firicel de praf ratacind haotic, fara de tel, far' de credinta, prin universul finit nedescifrat inca" De cind am descoperit acest site am intinerit, am redevenit din nou copil. Au trecut mai bine de 20 de ani de cind nu am mai scris o poezie. Nu eram nici pe atunci un membru activ al cenaclurilor literare, de aici mi se trage lipsa de experienta, gafele gramaticale, de punctuatie, de forma sau continut, de tehnoredactare sau exprimare, motiv pentru care doresc sa va multumesc pentru atentia cu care cititi fiecare poezie atentionandu-ma. Doamne! de unde aveti atita putere si rabdare sa cititi atitea poezii? Spuneti-mi si mie cum ati reusit sa condensati timpul!! Umil va cer acum iertare ca v-am rapit din timp. Cu stima si respect Dan Constantin
128 poezii, 0 proze
SISorin Iordache
Incerc ca nu uit gandurile proprii. Mai tarziu acele amintiri le reiau si le pun pe hartia murdara. O varianta revizuita, sub trecerea timpului, a ceea ce a fost candva gandit. Alteori scriu pur si simplu haotic pentru ca imi trec prin cap anumite ganduri care vreau sa le am mai departe alaturi de mine. Pentru asta nu imi lipseste niciodata hartia. Eu nu scriu pentru a scrie, eu scriu pentru a nu uita.
7 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
AAAlexandru Adrian Ardelean
Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...
3 poezii, 0 proze
Arhip Cibotariu
Au innebunit salcamii De atata primavara, Umbla despuiati prin ceruri Cu tot sufletu-n afara Si l-au scos de dimineata Alb si incarcat de roua Cu miresme tari de ceruri Smulse dintr-o taina noua Au innebunit salcamii Si cu boala lor odata S-a-ntamplat ceva imi pare Si cu lumea asta toata Pasarile aiurite Isi scot sufletul din ele Pribegind de doruri multe Calatoare printre stele S-a-mbatat padurea verde Nu mai e asa de calma, Tine luna lunguiata Ca pe-o inima in palma Nu-mi vezi sufletul cum iese In haotice cuvinte, Au innebunit salcamii Si tu vrei sa fiu cuminte?
0 poezii, 0 proze
oprea carmen
ma dilat ma contract rad cu toti dinti si buzele se transforma in uragane sub umbra felinarelor. ma ascund de mine prin mine ciudata fire fabuleaza pe goliciunea treptelor in spirala.tot ce se intampla in varful picioarelor ma infioara.ma disec si autopsia ce m a ciopartit in romburi curbate in linia stramba dar atat de dreapta a orizontului ce mi rade in fata ziua si noaptea intreaga , autopsia s-a contaminat cu depresia fetei defecte.sunt frumoasa sau urata trista sau destrabalata nimic sau toate la un loc ,strabat valurile ce sunt strajuite de plusuri , pulsari maniace sau minusuri chinuitoare , dibace si ingrozitor de nevrozate , valurile peste sau sub normal ma traverseaza precum mersul trenurilor personale rapide accelerate la suprafata caci in adancimea haotica devin toate impersonale.se vede se aude se spune dar nu se stie cu siguranta...
1 poezii, 0 proze
Silviana
Vreau ceva consistent! Palpabil! Adevărat! În afară de cuvinte, n-am nimic! Cuvintele sunt cea mai mare bogăție a mea…restul e tăcere…vid…întuneric și nimic . Nu mă încarc cu regrete. Știu cine sunt. Dar toată lumea spune ca sunt nebună. Irațională și haotică. So what if I’m so…? It’s funnier ! Not to care and struggle…not to worry and have doubts….It’s heaven here! E much much better! Pentru că nu-mi pasă decât de tot ce e frumos și bun. Dau toxicul la schimb pentru zen. Și zen-ul ăsta e bun. E zen-ul meu, în care pot fii așa cum vreau, fără să-mi pese. Și nu-mi pasă…drept pentru care continui să fiu așa. Nimic interzis, nimic dubios…nimic nu e imposibil la mine pentru mine. Sunt cine vreau să fiu, și mă simt extraordinar de bine în compania mea . Ce praf sunt, am uitat să mă prezint…
3 poezii, 0 proze
Haotic pământ
de Constantin Popa Istrițeanu
„Poem dedicat miilor de refugiați din lumea întreagă” Călcăm pe pietre de zid, Zid demult zidit Demult năruit Poate a fost un început De zid chinezesc mai mic Acum călcăm pe pietre din el Și gândul...
Uscatul ploii
de Sonia Kalman
Azi,când a început să plouă, O parte din mine s-a rupt. Știam că va trebui odată și-odată, S-o iau de la început. Pe o bancă udată zadarnic de cer Doarme uscatul între scânduri. De-asta am încetat să...
cu buzunarele ticsite de iluzii
de lucaci sorin
“sur le pont d’Avignon L\'on y danse, l\'on y danse Sur le pont d’Avignon L\'on y danse tout en rond” fredona copilul cu mâinile întinse spre cer ca și cum ar fi uitat acolo un zâmbet răzlet printre...
memorie afectivă
de Daniela Luminita Teleoaca
în fața pământului smerită mă plec. iau țărână. o respir. în ea obrajii îmi îngrop. ritualic îi spăl îmi umplu buzunarele. le vărs mai departe în tine te recunosc în bucata de carne dată trupului meu...
Intr-o lume noua.. Ratacire (continuare)
de Marinescu Victor
… imi aduc aminte cand ne tineam de mana si masuram timpul cu trupurile. Ne asezam in soare pentru fiecare ora si alergam pana-n noapte. Nici acum nu stiu daca o ajungeam din urma sau daca se...
Povestea cu prințul transformat în broscoi
de Carmen Sorescu
1 (acest poem nu strănută în batistă – atenție să nu contactați vreun virus – ) în dimineața asta cerul era mai lăsat într-o parte am profitat și am tras de sfori până l-am coborât pe măsuța de lemn...
cronica unei partide
de Doru Mihail
contactul vizual s-a produs în vestiare fără preliminarii intrare directă în joc se trece la încălzire el propune scheme de posesie ea cere testarea suprafeței de joc după verificări sumare se dă...
În timp ce pământul ardea mocnit si trosnind
de Toader Ionut Daniel
Prin parbriz toate lucrurile par construite haotic, păstrând însă forma, dar pline de o forță dementă, înnebunitoare – în mașină e liniște, numai eu, cu brelocul meu Donald Duck atârnând de oglindă,...
Atâta toamnă-i pe pământ
de Mihail Buricea
Atâta toamnă-i pe pământ pustiu de frunze prin gradini dansând haotic cu un vânt stârnit din cer printre ciulini Din când în când din temporar se-aud croncănituri de ciori ca-ntr-un cortegiu funerar...
Ultimul pamantean
de Ramona Dorobantu
După o zi obositoare încerc să mă destind. Fără să-mi dau seama, somnul m-a luat pe neașteptate. M-am trezit peste scurtă vreme, pradă unei neliniști inexplicabile. Am ieșit imediat din bloc. Nu...
Paradis haotic
de maria racu
Paradis haotic Văzduh: Apă pietrificată-n brazi, Organe sonore de gânduri tăcute, Lacăte de piatră pentru o zare albastră. Soare: Aer cu dulce gust de viață, Insecte nevertebrate cu gândiri de ace...
Pământ fără cer
de Valeriu D.G. Barbu
și dintr-odată cerul se absorbi pe sine ca pe un strop de ceai pământul deveni liber nicio atârnare nicio rugăciunea irosită astrele, aerul, se topiseră concentrate într-o pilulă ce se lua dimineața...
ciocolata cu lamaie
de Valeriu D.G. Barbu
Pământ și Soare trup și aspirație alcătuiți din piesele unui puzzle aparent haotic mântuirea ar însemna să fie piesele aranjate perfect și astfel toată viața este doar o neînțeleasa stare de vraiște...