Emil Gulian

Emil Gulian (n. 15 mai 1907; d. decembrie 1942), a fost un poet și traducător român. Emil Gulian s-a născut la data de 15 mai 1907. În anul 1934, tânărul Emil Gulian publică unicul său volum de versuri Duh de basm. Marele critic literar român George Călinescu l-a inclus pe Emil Gulian în volumul său de istorie literară românească (Istoria literaturii române de la origini până în prezent) ca poet interbelic ce reprezintă poezia ermetică. În anul 1938, împreună cu soția sa, Ortansa (sau Hortanse) Gulian, Emil Gulian a devenit primul traducător din limba engleză a poeziilor poetului Edgar Allan Poe. Este mai puțin cunoscut faptul că poetul era un foarte bun traducător din literatura franceză, din care a tradus scrierile lui Paul Claudel, Valery Larbaud, George Duhamel și François Mauriac. Printre prietenii celebri ai lui Gulian s-au numărat cei din cercul exclusivist al lui Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Eugen Lovinescu și Eugen Ionescu. Atunci când Mircea Eliade a trădat prietenia cu...

2 poezii, 0 proze

Voltaire (François-Marie Arouet)

Voltaire, pe numele său adevărat François-Marie Arouet, (n. 21 noiembrie 1694 la Paris - d. 30 mai 1778 la Paris), a fost un scriitor și filozof al Iluminismului francez. Fiind fiul unui notar avut, Voltaire a mers la colegiul iezuit Louis-le-Grand. Aici și-a descoperit spiritul critic. Unchiul său l-a introdus în cercul deiștilor. La rugămintea tatălui său, în 1711 a început Dreptul, pe care nu avea să-l termine, interesat fiind mai mult de discuțiile intelectualilor, scriitorilor și aristocraților, ce se desfășurau în palatele sau în cafenelele din Paris. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le reda în batjocură, a fost întemnițat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind amenințat de o nouă arestare în Franța, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influențat de empirismul lui John Locke Empirismus și de nou-apărutul deism. În ale sale Lettres philosophiques, a detaliat liberalismul englez (1731). Ca deist și francmason, Voltaire a...

10 poezii, 0 proze

François Villon

François Villon (cca.1431 - cca.1474) a fost unul dintre primii mari poeți ai Franței. 1431-probabil la începutul verii se naște Francois de Montcorbier, zis Villon. 1441-Francois Villon, care locuia cu mama sa într-o mahala de lângă mănăstirea Cordelierilor, e adus de către aceasta în casa canonicului Guillaume Villon, unde se stabilește. Poetul își începe studiile la Universitatea din Paris. 1449-Villon este declarat absolvent al Universității. 1451-Celebra strămutare a pietrei numite Pârțul-Dracului din fața casei domnișoarei de Bruyeres, bătrâna pizmașă și rea de gură. Autori: Villon și prietenii săi. Datorită relațiilor canonicului Guillaume Villon, F. Villon îl cunoaște pe Robert D'Estouteville, Marele Prevot al Parisului, și cunoscând-o pe Ambroise de Lore, soția lui Robert scrie Balada dăruită de Villon unui gentilom abia însurat, ca s-o trimită soției sale cucerite cu sabia. Obține iertarea sa și a prietenilor săi. 1452-În urma episodului mai sus amintit, episod cu grave...

38 poezii, 0 proze

François Mauriac

11 octombrie 1885 - se naste la Bordeaux, dintr-o familie catolica apartinand marii burghezii 1886 - moare tatal sau 1897 - scoala calugarilor marianistes 1901 - elev liceu Bordeaux 1903 - da licenta in litere la Facultatea de Litere din Bordeaux 1909 - ,,Maini impreunate\" - volum poeme 1911 - ,,Ramas bun adolescentei\' 1913 - se casatoreste cu Jeanne Lafon (va avea doi fii si doua fiice) 1914 - ,,Toga\" 1920 - ,,Carnea si sangele\" 1921 - ,,Prioritati\" 1922 - Sarutul dat leprosului\" 1923 - ,,Fluviul de foc\" 1924 - ,,Raul\" 1925 - ,,Desertul iubirii\" - roman distins cu premiul ,,Le Prix du Roman\" 1928 - ,,Destine\", ,,Trei povestiri\", ,,Viata lui Jean Racine\" 1929 - ,,Dumnezeu si Mamona\" 1932 - ales presedinte al Societatii Oamenilor de Litere; ,,Cuibul de vipere\" 1933 - ales membru al Academiei Franceze 1935 - ,,Sfarsitul noptii\" 1936 - ,,Ingerii negri\", ,,Viata lui Isus\" 1938 - ,,Cufundari\" 1939 - ,,Drumurile marii\" 1941 - ,,Fatarnica\" 1945 - ,,Cei ce nu sunt...

0 poezii, 0 proze

François Coppée

Poète parnassien, auteur dramatique, conteur, il publia Le Reliquaire en 1866, Les Intimités en 1867, Les Humbles en 1872, plusieurs poèmes à des dates diverses ; au théâtre, il donna à l'Odéon Le Passant en 1869, Severo Torelli en 1883, Les Jacobites en 1885, au Théâtre-Français Le Luthier de Crémone en 1877. Nommé archiviste de la Comédie-Française en 1878, il démissionna après son élection à l'Académie qui eut lieu le 21 février 1884 en remplacement de Victor de Laprade et fut reçu le 18 décembre 1884 par Victor Cherbuliez. François Coppée a prononcé le discours sur les prix de vertu le 16 novembre 1893. En 1898, il entra dans la politique militante à l'occasion du procès célèbre ; il défendit par la plume et par la parole, avec une généreuse ardeur, les institutions militaires, religieuses et sociales qui étaient attaquées avec violence, et il fut l'un des fondateurs de la Ligue de la Patrie Française dont on le nomma président d'honneur. Il fit partie de la Commission du...

1 poezii, 0 proze

François Villon

5 poezii, 0 proze

François-René de Chateaubriand

François-René de Chateaubriand (4 septembrie 1768 - 4 iulie 1848) a fost un scriitor francez, politician și diplomat. Este considerat fondatorul romantismului în literatura franceză. Principala sa lucrare este "Geniul creștinismului sau Frumusețea religiei creștine" (1802), publicată ulterior în numeroase ediții. A fost ales membru al Academiei Franceze în 1811 Engleză François-René, vicomte de Chateaubriand(4 September 1768 – 4 July 1848) was a French writer, politician and diplomat. He is considered the founder of Romanticism in French literature. Born in Saint-Malo, the last of ten children, Chateaubriand grew up in his family's castle in Combourg, Brittany. His father, René de Chateaubriand (1718-86), was a former sea captain turned ship owner and slave trader. His mother's maiden name was Apolline de Bedée. Chateaubriand's father was a morose, uncommunicative man and the young Chateaubriand grew up in an atmosphere of gloomy solitude, only broken by long walks in the Breton...

2 poezii, 0 proze

François Fabié

François Fabié, né au Moulin de Roupeyrac à Durenque (Aveyron) le 3 novembre 1846 et mort le 18 juillet 1928 à La Valette-du-Var (Var), est un poète régionaliste français. Biographie Brillant élève à l'école primaire, il entre en 1857 au collège à Rodez. Reçu premier à l'École normale de Rodez en 1865, il part pour l'École normale spéciale de Cluny en Bourgogne en 1868, grâce à une bourse d'étude qui lui est attribuée par le ministre de l'Instruction publique. En 1872, il devient professeur de littérature au lycée de Toulon. Il s´y marie et y publie son premier recueil de poésie, La Poésie des bêtes. En 1883, il est nommé professeur au lycée Charlemagne à Paris. En 1908, il prend sa retraite dans le village de La Valette à côté de Toulon d'où est native sa femme. Œuvres * La Poésie des bêtes (1879) * Molière et Montespan, comédie en 1 acte, en vers, Paris, Théâtre-Français, 15 janvier 1879 * Placet au roi, comédie en 1 acte, en vers, Paris, Théâtre de l'Odéon, 15 janvier 1884 * Le...

1 poezii, 0 proze

François Tristan L'Hermite

François L'Hermite, sieur du Soliers, dit Tristan L'Hermite, né à Janaillat (Creuse) au château de Soliers, dans la Marche, 1601 et mort à Paris le 7 septembre 1655, est un poète et dramaturge français. Auteur dramatique fort applaudi en son temps, et dont la première pièce, la fameuse tragédie de Mariane (printemps 1636), surpassa le succès de Médée et contrebalança celui du Cid (décembre 1636). Le comédien Montdory, l'interprète de Corneille, mit en scène cette pièce avec sa troupe du Théâtre du Marais à sa création. Poète lyrique à l’inspiration bien personnelle et au souffle large et parfois superbe, polygraphe intéressant dans ses Plaidoyers historiques et ses Lettres mêlées, conteur à la fois aimable et amusant dans sa curieuse autobiographie du Page disgracié (1643), si instructive, en outre, sous le rapport des événements comme des mœurs de la période qu’elle embrasse, Tristan L’Hermite a emprunté son prénom à un de ses ancêtres, grand prévôt de France sous Louis XI....

1 poezii, 0 proze

Donatien Alphonse François, marquis de Sade

Donatien Alphonse François, marquis de Sade, né le 2 juin 1740 à Paris et mort le 2 décembre 1814 à l'asile de Charenton, est un écrivain et un philosophe français, longtemps voué à l’anathème en raison de la part accordée dans son œuvre à un érotisme de la violence et de la cruauté (fustigations, tortures, incestes, viols, sodomie, etc). Le néologisme « sadisme », formé d’après son nom, est apparu dès 1834 dans le Dictionnaire universel de Boiste comme « aberration épouvantable de la débauche : système monstrueux et antisocial qui révolte la nature ». C’est Krafft-Ebing, médecin allemand, qui a donné à la fin du XIXe siècle un statut scientifique au mot sadisme, comme antonyme de masochisme pour désigner une perversion sexuelle dans laquelle la satisfaction est liée à la souffrance ou à l’humiliation infligée à autrui. Occultée et clandestine pendant tout le XIXe siècle, son œuvre littéraire est réhabilitée au XXe siècle, malgré une censure officielle qui dure jusqu’en 1960, la...

4 poezii, 0 proze