"Fără reflexie" – 20755 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
VGVahé Godel
O îmbinare de Orient și Occident, de reflexivitate și sensualism, de musturi și rigori, imprimă versurilor lui Vahé Godel, poet de origine armeană, născut în 1931, la Geneva, o vehemență specifică, nu fără asociaționisme frapante, după cum reminiscențe ale unui suprarealism supus la nesfârșite filtrări, fracturi, probe de foc, avertismente și provocări decroșează mai la tot pasul niște nervi de legătură între fantezie și realtiatea imediată. A tradus din poeți armeni și a făcut adaptări din lirica românească (bunăoară din poemele lui Gellu Naum). Colaborator al multor reviste din Franța, Belgia, Germania, Elveți, România și Armenia. A participat la alcătuirea antologiei „Masa tăcerii” (Simpozion de metafore la Brâncuși) cu poemul „A l'aube” (extras din Cinci poeți romanzi, ant., traducere, prefață și note de Ion Caraion, Editura Albatros, 1972, col. Cele mai frumoase poezii) Bibliografie (în franceză) Signes particuliers, 1969 Cendres brûlantes, récit,1970 L'oeil étant la...
2 poezii, 0 proze
CSConstantin T. Stoika
Poetul erou Const. T. Stoika s-a născut la Buzău la 23 feb. 1892, fiul lui Titus St. Stoika, descendent dintr-o veche familie bănățeană, și al Irinei Canella. Studii liceale la Brașov, Buzău, Pitești, unde înființează în 1909 o revistă școlară Tinerimea literară și artistică. Se apropie de grupul simbolist de la Viața nouă în 1912. Studii și licență în litere la București, întrerupte în 1913, când intră voluntar în armată. Participă la campania din Bulgaria. Împreună cu M. Săulescu, V. Demetrius și I. Chiru-Nanov scoate revista Poezia (1915). Mobilizat ca sublocotenent moare pe front la 19 octombrie 1916. Traducător din Baudelaire, Verlaine, Peladan (Oedip și Sfinxul, 1914), dar și din clasicii latini, Const. T. Stoika are și preocupări teoretice prosimboliste: Școala nouă victorioasă în luptă cu parnasienii și realiștii (ms.); Reflexii în fața poeziei noi, în Viața nouă, XVIII, 5-6, iulie-august 1922. OPERE (poezii): Licăriri, Buzău, 1910; Poezii 1912-196, Chișinău, 1928 (cu o...
5 poezii, 0 proze
Yĕhudah Ha-Levi
Yĕhudah Ha-Levi nació en Tudela, actual Comunidad de Navarra en 1070. Es sin duda el máximo exponente de la poesía hebrea peninsular medieval. Tras dejar en su juventud su ciudad natal, cuna también de otros escritores ilustres, como el viajero Benjamín de Tudela y el filósofo Abraham Ibn Ezra, se estableció en las tierras musulmanas de Al Andalus, recibiendo allí una esmerada formación tanto en ciencias y medicina, como en leyes, teología y poética. Tuvo estrechas relaciones con los mejores poetas judíos y árabes de su época, gozando en vida de una fama extraordinaria. Tocó temas amorosos y báquicos, cantó a la amistad, lloró por la muerte de los seres queridos, reflexionó sobre asuntos muy humanos, ensalzó a Dios y trató de consolar a su pueblo en el exilio. Al final de su vida, dejó Sefarad y embarcó hacia Israel, deseando pasar sus últimos días en la añorada tierra de sus antepasados por él tan amada. Falleció en 1141.
1 poezii, 0 proze
MIMihail Iacob
Nu știu exact unde începe biografia și unde se termină obiceiul prost de a te explica în fața unor oameni pe care nu-i vei întâlni niciodată. Scriu uneori din reflex, alteori din lipsă de altceva mai interesant de făcut cu gândurile. Nu există o linie clară între ceea ce „vreau să spun” și ceea ce iese efectiv pe ecran — și probabil nici nu ar trebui să existe, altfel ar deveni prea ordonat și ar pierde sensul de joc. Imi place ideea că un text poate să pară important doar pentru că a fost scris cu suficientă încredere, chiar dacă în interiorul lui nu se întâmplă nimic, nici 13% sigur... Nu cred în versiuni finale ale oamenilor, doar în schițe mai mult sau mai puțin abandonate. Dacă ai ajuns până aici căutând o concluzie, probabil nu o să găsești una. Nici eu nu o caut.
1 poezii, 0 proze
FFara
7 poezii, 0 proze
fara cuvinte
2 poezii, 0 proze
fara nume
biografia mea se afla in poeziile mele
15 poezii, 0 proze
Fara Nume
1 poezii, 0 proze
FNfara nume
13 poezii, 0 proze
FNfara nume
5 poezii, 0 proze
Fără reflexie
de Talabă Nela
De când copilăria mi s-a mutat definitiv în piept, am învățat că titlurile sunt neprețuite: niște rame pentru fețe care altfel ar curge. Fără ele ești în afara lucrurilor, ca o imagine care nu se...
Tranzacții
de Iulia Otilia Lazarescu
Se întâlnesc și se privesc, față în față, Omul care a vândut lumea și Omul care nu știa să moară, oameni fără reflexie, oameni atât de lucizi, de seci și de goi. - Învață-mă să mor! - Învață-mă să...
Firefly
de Dana Marinescu
cuvintele cad pe orbită pe unde eu și pe neunde tu încercăm nopțile cu morse de lumină. și plouă și plouă ca somnul în aripi pe felinare . îmi e atât de teamă de contratimp, de galben prin verde apoi...
Compune-mi carne fumegândă
de Vlad Gândilă
Compune-mi carne fumegândă Trecută cu migală-n ceară Mi-e că fugi corbul bezmetic Cu ochiu-mi gol în gheară! Privește-mi corbul ce se-ndoaie Răpus de părul din trahee Ce mă vomită, uns cu patos Amorf...
draga iubita
de mihai amaradia
Înțelege odată! nu sunt numai eu... si, într-adevăr te-am trădat, nu te mint. Vezi, tu ar trebui să te joci într-o lume fără oglinzi, sau chiar fără orice reflexie, într-o lume mată, altfel nu te pot...
Durere interstelară
de Horhocea Roxana
Te apropii cu nava ta, dar simt că ești departe Nu te înțeleg, vorbești pe înțelesul meu oare? Încerci să îmi arăți prin semne, dar apare o eroare, Prea multe cuvinte și semne, privesc cu teroare....
Teatrul
de Iris Barbulescu
Deschise usa, incet, scartia tare si era veche. In mod straniu placuta pe care scria \"Teatru\" stralucea, noua in lumina aburilor. Usa se inchise in urma ei. Inainta tacuta pe coridorul intunecat...
Fără
de Loredana Pirghie
Deschide hăul că mă-ntorc, pământ Cu ochi închiși, făr\' de avânt, m-arunc Mai moartă decât vie-am fost, pământ Mai vie decât vii cu vii, pământ Dar palidă și slabă-acum De multul singur, făr\' de...
Reflexie
de Constantin Enianu
Fii întotdeauna mai bătrân decât pari Dar tinerețea ta să nu se năruiască Prieteniile luând de la cei mari Cu știri de minte strămoșească Ca un izvor sorbit de albie matură Adică fluviu scurs în...
Reflexie
de Claudiu Schiopu
Când mă uit în ochii tăi Văd totul, de la-nceputuri Mă mir cum de încape-n ei Atâta spațiu, de mă pierd Pot sta așa uitându-mă în ei Fără să dorm sau să mănânc Văd flori, câmpie și mult cer, Văd vise...