"Fără expeditor" – 20754 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
ITIonelia Tugui
Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...
14 poezii, 0 proze
Nicolae Ioana
Nicolae Ioana (17.IX.1939, Racovița, j. Argeș – 20.I.2000), București) a fost un poet și prozator român. Este fiul Mariei (n. Ciocănea) și al lui Vasile Ioana, brutar. A urmat liceul la Pitești, absolvindu-l în 1954, apoi Facultatea de Filosifie a Universității din București (1959–1964). A avut diferite slujbe: pontator la Uzinele de Piese auto din Colibași (1955), contabil la Întreprinderea de Expediții auto din Pitești (1958–1959), redactor la Agerpres (1964–1966), la Editura Tineretului și la Editura Albatros (1966-1975), instructor la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1975–1982), redactor la Editura Sport – Turism (din 1982) și la Editura Eminescu. Debutează în revista „Luceafărul” (1967). (vezi DGLR – vol. 3, E/K) OPERA Templu sub apă, București, 1967; Moartea lui Socrate, 1969; Monologul alb, București, 1972; Cartea de nisip, București, 1973; Viața după o zi, București, 1976; Amiaza melcilor, București, 1977; Forma focului, București, 1977; Fața zilei, București, 1979;...
3 poezii, 0 proze
FFara
7 poezii, 0 proze
fara cuvinte
2 poezii, 0 proze
fara nume
biografia mea se afla in poeziile mele
15 poezii, 0 proze
Fara Nume
1 poezii, 0 proze
FNfara nume
13 poezii, 0 proze
FNfara nume
5 poezii, 0 proze
fara aripi
3 poezii, 0 proze
FNfara nume
1 poezii, 0 proze
Fără expeditor
de Luminita Baboianu
Am găsit azi în cutia poștală un plic alb... Ei, nu chiar alb - alb! Cineva scrisese pe el o adresă, un nume și încă ceva ce nu se mai spune. Era și un fel de timbru ciudat cu un nume de țară și o...
uneori o apă subtilă se dezlănțuie
de ștefan ciobanu
vine din când în când un plâns fără expeditor o avalanșă de pietre transformată în lacrimi se cutremură plopii cei înalți din mine pe sub care o plimbam ținând-o de mână și casa în care a stat mama...
scrisorile
de george vasilievici
Pentru cei care rămân afară de fiecare dată când ne referim la noi, mințile noastre sunt culori vii , culori invizibile, culori care mai devreme sau mai târziu pleacă de unde toată lumea vede, adică...
Reînflorire
de Erika Eugenia Keller
când îmi amintesc - totul pare cunoscut și totuși altfel. umbrele s-au parfumat cu anii duși. o frunză veche, crescută dintr-o teamă, își împăturește verdele în somnul meu, ca o pagină de jurnal, o...
Poștașul
de AAA
Poștașul vine, poștașul pleacă. Vine pentru toată lumea și vine pentru fiecare în parte. Pe același drum bătut vine și pe același pleacă, de fiecare dată la fel și totuși diferit în câte un punct....
Tună, Doamne și trăzne!
de Stefan Doru Dancus
Parcă aș fi murit - așa e ceea ce. Nu, nu mă tem de cei ce vin acum în poezie. Personal, am depășit poezia. Sunt omul nisipurilor mișcătoare, umbra ce trece nebăgată în seamă - de-aici până la...
Reminder - IV -
de Emil Iliescu
Când Grațiela a intrat în sediul publicației, la care lucra, nu i s-a părut ciudat că aceeași mașină care staționa zilnic vis-a-vis de redacție se afla și acum de planton. Curios era că niciodată nu...
Spiritism
de Daniel Aurelian Rădulescu
... insinuat, fără vreun expeditor palpabil și fără vreun traseu anume și totodată, dintr-o dată, nici bănuit măcar, fără vreo prevestire, ca din altă lume, brusc schimbă plan, făcut cu atât de mult...
Plic
de miclea stelian
Să-mi scriu scrisori eu mie, să-mi răsfoiesc fiori și vise, Să mă citesc, și degetul vibrând să-l umezesc în cele scrise Și să mă pun la poștă, închis ermetic, plic ce duc postașii, Unde fiu bruscat,...
Baragan (II)
de Ion A. Luca
... Ploaia viscolita s-a oprit brusc azi dimineata, in timp ce-mi beam cafeaua. Am privit afara. Slobozia incepea sa zambeasca dupa o saptamana intreaga de tristete rece. Acoperisurile caselor...