"Epoci fara nume" – 3418 rezultate
0.03 secundeMeilisearchKamo no Chomei
Kamo no Chomei- poet, critic și eseist de origine japoneză- a trăit în perioada de tranziție de le epoca Heian la peioada Kamakura. S-a născut într-o familie de preoți șintoiști, în Kyoto. Și-a început cariera de poet la curtea imperială. A fost numit de împăratul Go-Toba membru al Inaltului Birou de Poezie (Wakadoro), unde a excelat ca estetician și critic literar. In anul 1204 a devenit preot budist și s-a retras în muntele Ohara, iar în 1208 s-a mutat în muntele Hino (lângă Uji, la sud de Kyoto). Chomei și-a definit idealul de pustnic în lucrarea sa “Hojoki” (Insemnări din coliba mea, 1212), un “zuihitsu” (însemnări la întâmplare) care a devenit lucrare de referință în literatura japoneză. Opere: se remarcă în antologia Shin Kokinshu și în alte antologii imperiale Culegerea de versuri Kamo no Chomei Shu (1181) Mumyosho (Insemnări fără căpătâi, 1211) Hojoki (Insemnări din coliba mea, 1212)
1 poezii, 0 proze
Ivan Andreevici Krîlov
Ivan Andreevici Krîlov (n. 13 februarie 1769, Moscova — d. 21 noiembrie 1844, Sankt Petersburg) este cel mai cunoscut fabulist rus. Fabulele sale ridiculizează racile morale ale epocii, în versuri libere, într-o limbă populară, presărată cu proverbe și zicatori. Cartea înțelepciunii poporului” - acesta e numele pe care N.V.Gogol l-a dat operei lui Krîlov - creatorul fabulei naționale ruse. Consacrând genul alegoric al fabulei cu specific național, Krîlov a adus un suflu nou, democratic, în literatura rusă, care, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul celui de al XIX-lea, pășea într-o nouă fază a dezvoltării sale. Pe tărîm literar se dădea o luptă aprigă între tendințele realiste din ce în ce mai puternice și dogmele rigide ale clasicismului. Pe de altă parte, adepții curentului sentimentalist și ai romantismului pasiv, conservator, capitulau în fața noii orientări, aceea a realismului consecvent și integral. I. A. Krîlov a ridicat pe o treaptă nouă aceste tendințe...
2 poezii, 0 proze
Poul Anderson
Poul William Anderson (n. 25 noiembrie 1926 – d. 31 iulie 2001) a fost un scriitor american de science fiction, care și-a început cariera în timpul Epocii de Aur a genului și a continuat să scrie și să rămână popular până în secolul 21. Anderson a scris și romane fantasy, istorice, precum și o serie de povestiri, primind numeroase premii, inclusiv șapte premii Hugo și trei premii Nebula. Anderson și-a luat doctoratul în fizică la University of Minnesota în 1948 și s-a căsătorit cu Karen Kruse în 1953, având împreună o fată, Astrid, care este căsătorită cu scriitorul de science fiction Greg Bear. În 1972 a devenit al șaselea președinte al Science Fiction and Fantasy Writers of America. A fost membru al Swordsmen and Sorcerers' Guild of America, un grup de autori de heroic fantasy fondat în anii '60 și ale cărui lucrări au fost antologate în seria lui Lin Carter Flashing Swords!. De asemenea, a fost membru fondator al Society for Creative Anachronism. Robert A. Heinlein a dedicat...
1 poezii, 0 proze
Claudio Rutilio Namaziano
Claudio Rutilio Namaziano (latino: Claudius Rutilius Namatianus; ... – fl 414-415) è stato un poeta latino di nobile famiglia gallo-romana. Nato forse a Tolosa, fu praefectus urbi di Roma nel 414. L'anno seguente o poco dopo fu costretto a lasciare Roma per far ritorno nei suoi possedimenti in Gallia devastata dall'invasione dei Vandali. Tale viaggio - condotto per mare e con numerose soste, dato che le strade consolari erano impraticabili ed insicure dopo l'invasione dei Goti - venne descritto nel De Reditu suo, un componimento in distici elegiaci, giunto all'epoca odierna incompleto; l'opera si interrompe al sessantottesimo verso del secondo libro con l'arrivo del protagonista a Luni, ma recentemente è stato ritrovato un nuovo, breve frammento che descrive la continuazione del viaggio fino ad Albenga. L'opera è ricca di osservazioni topografiche e citazioni di classici latini e greci. Il poemetto (scoperto nel XV secolo) raggiunge i toni più commossi quando esprime il clima di...
1 poezii, 0 proze
coca maria madalina
Ma ghidez in viata asta plina de rautati,intrigi,barfe...dupa un singur lucru...claritatea cuvintelor de neinteles dar,care,fara nicio indoiala,inseamna multe. Locuiesc la tara,asta ma ajuta sa ma destind purtata de vant,murmurul apei cristaline de munte,si de dorinte ascunse...viata insasi este o dorinta...dar care se indeplineste in etape.Ele vin singure,cu putin noroc,sau mai greu,in functie de puterea fiecaruia dintre noi. Incerc sa ma las purtata prin castele,prin epoca demult apusa a cavalerilor si printeselor medievale...sunt mai multi...cei care ma apreciaza,cu adevarat ma considera o printesa,si-mi dedica versuri,prin vant si privind la stele...inconjurata de suflete calde,iubitoare de natura,sensibile,atrase de muzicalitatea vietii... Sunt un amalgam de dorinte,sunt ceea ce pot sa fiu,imi doresc sa nu ma schimb,vreau sa simt viata...Viata trebuie traita,insa ca sa faci asta trebuie sa o simti in adancuri...e inima ta. Eu sunt inima mea,sunt prietena mea...sunt viata!
6 poezii, 0 proze
Jane Austen
Jane Austen (n. 16 decembrie 1775, Steventon, Hampshire, Anglia, d. 18 iulie 1817, Winchester, Hampshire, Anglia) a fost o romancieră engleză realistă din perioada romantică pre-victoriană. Datorită viziunii sale complex-realiste a vieții interioare a femeilor, a măiestriei descrierii, a amestecului bine dozat de descrieri la persoana a treia, respectiv de comentarii ironice și burlești, Austen a devenit fără îndoială cea mai notabilă scriitoare a epocii sale, cu o influență deosebită asupra tuturor cititorilor săi, chiar dacă, în timpul vieții, nu a avut prea mult succes. Născută ca cel de-al șaptelea copil din opt (a avut cinci frați și o soră mai în vîrstă, respectiv un frate mai tânăr) într-o familie mare și unită aflată la marginea de jos a nobilimii engleze, Jane și-a trăit toată viața în familia sa. La început educația și-a primit-o de la tatăl și de la frații ei, dar și prin intermediul cititului. Educația sa formală a luat sfârșit când a părăsit școala Mânăstirii din Reading...
4 poezii, 0 proze
Joseph Roth
Joseph Roth, *02.09.1894, Brody (Galiţia de Est) - †25.05.1939, Paris A scris romane de moravuri în spiritul realismului psihologic, împletind remarca ironică cu melancolia evocării, inspirate din epoca de declin a monarhiei dunărene (Radetzkymarsch, 1932 - „Marșul Radetzky”; Die Kapuzinergruft, 1938 - „Cripta Capucinilor”) sau din existența dramatică a personajelor obscure (Die Flucht ohne Ende, 1927 - „Evadare fără sfârșit”; Zipper und sein Vatter, 1928 - „Zipper si tatal sau”); foiletoane antifasciste. Un loc aparte în tematica ficțională a operei lui Joseph Roth îl ocupă problema evreilor, cea a individului în modernitate și cea a monarhiei Habsburgice în Europa Centrala. Perspectiva lui Roth este una în același timp istorico-politică și alegoric-morală, împletind realismul cu ficțiunea suprarealistă.
12 poezii, 0 proze
Cezar Baltag
Cezar Baltag (Mălinești-Hotin, 26 iulie 1939 – 26 mai 1997, București), fiul preotului Porfirie Baltag și al Margaretei Baltag (n. Alexandrescu), este un poet român, eseist și tâlmăcitor modern, strălucit militant împotriva stalinismului cultural, împotriva proletcultismului, unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai generației resurecției și a paradoxismului, alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu ș.a. După absolvirea cursurilor liceale, în 1955, la Pitești, urmează – între anii 1955 și 1960 – cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea din București. Funcționează ca redactor la Gazeta literară (între anii 1960 și 1968), ca redactor-șef adjunct la Luceafărul (din 1968 și până în 1974), apoi ca redactor la Viața românească. Debutează în 1960, cu un volum de versuri ale ieșirii din trena stalinismului cultural, Comuna de aur, volum „girat“ în fața proletcultismului epocii de criticul „deschiderilor veluroase“, Paul Georgescu. Apoi,...
24 poezii, 0 proze
Ugo Foscolo
Ugo Foscolo (1778-1827) Atât prin opera sa cât și prin viața sa - zbuciumată, aventuroasă, răvășită de pasiuni, de profunde neliniști și de aspirații eroice (...) - Ugo Foscolo este scriitorul cel mai profund angajat în viața epocii sale, în multitudinea de evenimente care la început de secol schimbă fața Europei și a Italiei. Și, totuși, privită din perspectiva timpului, opera lui îl situează mult mai aproape de înaintași și de urmași, de fervoarea preromantică a unui Alfieri sau de pesimismului lui Leopardi, și mult mai departe de contemporanii propriu-ziși, de un V. Monti sau de un I. Pindemonte, de pildă (...). (...) Odele și cele douăsprezece Sonete ale lui Foscolo, ca și romanul său autobiografic, răsfrâng din plin sensibilitatea pronunțat romantică a autorului lor. Dar torentul pasiunilor, frenezia simțurilor, datele imediate ale biografiei sale se transfigurează în Sonete, (...) și depășind reminiscențele literare, ajung să se rostească într-o formă reținută, discretă, într-un...
2 poezii, 0 proze
Mitrofan (parintele Mitrofan)
SCURTA LAMURIRE PENTRU CITITORI Textele care urmeaza sunt estrase din lucrarea Parintelui Mitrofan (calugar rus din secolul trecut), Viata repausatilor nostri si viata noastra dupa moarte (talmacita in romaneste de Mitropolitul Iosif Gheorghian). Parintele Dumitru Staniloae scria despre ea: \"Cartea aceasta este socotita de mare folos credinciosilor si Bisericii intregi, pentru intretinerea legaturii dintre cei in viata si cei plecati dintre ei [...]. Intr-o epoca in care gandul la moarte, sub influienta mentalitatii occidentale, este constant reprimat in favoarea unei atentii acordate exclusiv vietii pamantesti, cartea de fata reprezinta o indrumare nepretuita pentru sustinerea in inimile crestinilor ortodocsi a perspectivei pe care ne-a daruit-o Revelatia.\" (din prefata volumului 1 al editiei integrale, aparut in 1993 la Editura \"Anastasia\"). Fie ca Dumnezeu sa ne pomeneasca intru imparatia Lui, cu toti cei pe care-i purtam in ganduri si in inimi, vii sau mutati de la noi.
1 poezii, 0 proze
Epoci fara nume
de Valentin Boeru
Au fost epoci de piatră, De bronz, de fier, de sticlă, De umbră-a rațiunii, De teamă și de frică, De ură și rușine, De haz și de necaz Și asta fără nume În care suntem azi. Un pic din toate foste...
Epoci fără nume
de Valentin Boeru
Au fost epoci de piatră, De bronz, de fier, de sticlă… De umbră-a rațiunii, De teamă și de frică… De ură și rușine, De haz și de necaz Și asta fără nume În care suntem azi. Un pic din toate foste...
La anticariat...
de MIHAI ANTONESCU
Am patruns intr-un anticariat. Inauntru, batranul anticar, ponosit si miop, Isi fuma tutunul pipei din abác, Adus din departari de ape, De-un lup de mare ragusit si schiop. Eu m-am facut c-as...
Nu aparțin acestei epoci
de Raluca Andreea Tirziu
Cad in desuetudine tot mai mult, fără să-mi pese că nu mi-am reactualizat pasiunile, tabieturile, ideile, principiile...,că nu le-am parfumat cu esența epocii de acum, în care traiesc, vrând-nevrând,...
nuntă fără nuntași în nirvana
de Cătălin Al DOAMNEI
ceea ce nu am putut accepta a fost omul lipsit de iubire brăzdate de fulgerele din amurg ale imperiilor învinse zilele-mi sunt pestrițe ca laleaua pestriță și de aceea le-am decretat monument al...
Adrian Suciu - Viața fără urmări
de Eugenia Reiter
Turneu de lansare & lecturi publice Timișoara - 12 noiembrie - ora 17.00 Librăria Cărturești, str. Mercy nr.7 Prezintă: Adrian Bodnaru, Eugen Bunaru, Robert Șerban Sibiu - 13 noiembrie - ora 19.00...
Fray Luis de León Cîntarea Cîntărilor. Expunere a
de Jorge Luis Borges
Biblia, al cărei nume recesc este un plural, înseamnă "cărtile". Este, de fapt, o bibliotecă ce cuprinde cărtile fundamentale ale literaturii ebraice, ordonate fără prea multă rigoare cronologică si...
A trecut amar de vreme
de Mihail Buricea
Pentru aniversarea absolvirii liceului Mircea Cel Bătrân din Râmnicul Vâlcea A trecut amar de vreme Peste sufletele noastre Învățând la teoreme Sub curburile albastre Am umblat dupa himere Dupa stele...
Planeta Cimitir
de Sorin Coadă
Urmărind amândoi prin hublou mersul aparent haotic al cargoului, realizau că drumul acesta printre stele era fără întoarcere. În întunericul spațiului, vedea imaginea reflectată a tatălui care...
Scrisoare deschisa domnului Bogdan Geana
de Ioan Ivașcu
Stimate domnule Bogdan Geana, Am ales forma de raspuns a scrisorii deschise,in urma atacului la persoana ,pe care cu ironie l-ati realizat in interventia dumneavoastra de ieri,25.10.2002.Va declar de...
