"Dovada n-am, dar imi aduc aminte" – 6220 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
IEIluta Elena
Data in care mama a dat dovada de mare inconstienta: 2 august 1989. Data in care mai mult ca sigur soarta va neutraliza fapta inconstienta a mamei: nu se stie. Mai mult de atat nu va pot amagi decat cu ceea ce urmeaza. "Invat" intr-un liceu bunicel din Bucuresti. Am pus in ghilimele "invat" deoarece sunt de parere ca ar trebui sa sa gaseasca un alt cuvant pentru a descrie activitatea desfasurata in licee. Prima poezie de pe aceasta pagina coincide cu prima poezie scrisa. A fost ca un experiment...n-am luat nimic foarte in serios, dar acum incepe sa-mi placa.
18 poezii, 0 proze
Wieseltier Leon
Leon Wieseltier (n. 1952, Brooklyn), absolvent al Universității Columbia din New York, a preferat unei cariere academice activitatea publicistică, devenind director literar la The New Republic, unul dintre cele mai vechi săptămânale din Statele Unite. În anii urm„tori, a construit în jurul său un adevărat mit: Leon Wieseltier este un jurnalist controversat, capricios, provocator, dar și un analist lucid și un eseist rafinat, cu preocupări multiple, de la politică, la filosofie și literatură. Dovadă, dincolo de mulțimea articolelor sale, studiile Nuclear War, Nuclear Peace (1983), Two Concepts of Secularism (1991), volumul de eseistică Against Identity (New York, 1996†; versiunea românească, Polirom, Iași, 1997), Îngrijirea volumului Lionel Trilling, The Moral Obligation to Be Intelligent (New York, 2000), proiectul tratatului Despre suspin, dar și monumentala operă Kaddish (New York, 1998).
0 poezii, 0 proze
VTVirgil Teodorescu
Virgil Teodorescu (n. 15 iunie 1909, Cobadin, Constanța - d. 24 iunie 1987, București) a fost un poet, prozator, eseist și traducător român, reprezentant al mișcării literare de avangardă. Membru corespondent al Academiei Române. A făcut parte din grupul suprarealist român. S-a înscris în 1928 la Facultatea de Litere și Filozofie din București, pe care . Debutul literar are loc în 1928 în paginile revistei Bilete de papagal, editată de Tudor Arghezi, sub numele de Virgil Rareș. În 1932 editează la Constanța revista de avangardă Liceu, împreună cu Tașcu Gheorghiu și Mircea Pavelescu, iar în anii '40 se alătură celui de-al doilea val suprarealist. Scrie poezii în limba română și în limba franceză, precum și într-un limbaj poetic inventat de el, numit "leopardă". Poezia din primele sale volume face dovada unui suprarealism destul de apropiat de contururile lui originare, lăsând să se întrevadă totodată și influența lui Paul Éluard, din a cărui lirică a tradus după război. În anii 1950 a...
63 poezii, 0 proze
GBGustavo Adolfo Bécquer
Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet și narator spaniol, aparținând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care își semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerțul și care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622. Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât și fratele său Valeriano, erau foarte talentați la desen. Dar...
9 poezii, 0 proze
Gustavo Adolfo Becquer
Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet și narator spaniol, aparținând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care își semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerțul și care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622. Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât și fratele său Valeriano, erau foarte talentați la desen. Dar...
0 poezii, 0 proze
Ion Neculce
ION NECULCE (1672-1745) Ion Neculce si-a scris letopisetul [Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija Voda pina la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat] dupa anul 1732, adica el apartine sec. al XVIII-lea. Opera lui insa continua sirul marilor cronicari din secolul precedent. Prin continutul ei, ca si prin forma, prin conceptia de care este patrunsa, ea nu se apropie nici de opera erudita a lui Dimitrie Cantemir, nici de compilatiile putin reusite a[le] cronicarilor din sec. al XVIII-lea. Nici unul din cronicarii nostri mari si mici ai epocii n-a stiut sa-si imbrace gindul si sentimentul intr-o haina mai aleasa a graiului stramosesc ca Ion Neculce. Letopisetul lui este dovada cea mai stralucita ca limba poporului nostru este in stare sa redea sentimentele omenesti si cele mai gingase, sa ne zugraveasca pictural orice imagine si sa ne povesteasca cu toate amanuntele intimplarile trecutului. Sinceritatea si marea pricepere a lucrurilor, durerea pentru nevoile altora, iubirea calda...
0 poezii, 0 proze
EEschil
Eschil (525 î.Hr.—456 î.Hr.; greacă: Αἰσχύλος) s-a născut la Elefsina în anul 525 î.e.n. Tatăl său se numea Ephorion și era descendent dintr-o familie nobilă și înstărită. A participat la Bătălia de la Marathon (490 î.Hr.) și Salamina (480 î.Hr.) împotriva perșilor, unde a dat dovadă de curaj și devotament. Este supranumit \"părintele tragediei universale\". Tragediile lui Eschil prezintă conflicte puternice, bazate pe subiecte simple și concentrate, realizate într-un ton grav, iar eroii se află în luptă cu destinul, manifestat prin intermediul zeilor. Eschil a considerat drama (tragedia) un instrument de propagandă națională, o modalitate capabilă să trezească spectatorilor sentimente de care el însuși era profund animat: dragostea de patrie, cultul virtuții, supunerea față de zei. Eschil a introdus al doilea actor și a restrâns partea lirică în favoarea celei dramatice. A scris peste 90 de piese din care s-au păstrat doar 7: trilogia...
1 poezii, 0 proze
SMSilviu Marin
Sunt un actual e-jurnalist cultural si medical. Și am o predilecție atât pentru SF-ul "greu" (și noir!), cât și pentru Heroic Fantasy. Drept dovadă, am și un scenariu de film SF greu, cvasispiritual - o dramă, mai exact-, "în coacere". :-P
2 poezii, 0 proze
EIEne Catalin Ionut
Îmi place să exprim idei sau gânduri legate de orice ne înconjoară. Consider că Universul este o dovadă a măiestriei și iubirii cu care noi oamenii, înșine, am fost făuriți.
11 poezii, 0 proze
EPEdgar Allan Poe
Edgar Allan Poe (*19 ianuarie 1809, Boston/Massachusetts - †7 octombrie 1849, Baltimore/Maryland), scriitor american, poet, romancier, nuvelist și critic literar, creator al genului de scurte povestiri și precursor al literaturii moderne de ficțiune științifico-fantastică. A dus o viață de boem și a sfârșit tragic în mizerie și alcoolism, dar tocmai din acest infern al existenței sale s-au născut multe dintre creațiile ce aveau să impună literaturii universale norme de evaluare estetică necunoscute până atunci. În cei patruzeci de ani ai unei vieți halucinante, scriitorul a izbutit să publice multe volume de versuri, de proză, estetică și teorie literară, făcând dovada unei forțe de creație extraordinară. Născut la Boston dintr-o familie de actori, Edgar Poe rămâne orfan de ambii părinți la vârsta de 3 ani și este adoptat de familia John Allan, un negustor înstărit din Richmond/Virginia, primind numele de Edgar Allan Poe. După studii secundare în Liverpool (Anglia) și în Richmond, se...
106 poezii, 0 proze
Dovada n-am, dar imi aduc aminte
de Motoc Lavinia
Preludiu Credeam ca sunt frica dintr-un iepure, cat un banut de argint, polenul cu care se brodeaza fluturii. Ma simteam mai ales intr-o intersectie de ape, in copita cerbului cu care batea ploaia (...
Viceregii
de Eugen Galateanu
„Odată am zburat și eu, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte” Cântec folk din anii 1970 Între 1918 și 1940 câteva zeci (dacă nu sute) de mii de oameni și-au schimbat viața. Au plecat departe, ca...
Album de familie
de Motoc Lavinia
Aici e bunica pe prispa Nu stie dincotro ii vine lumina Si-l cauta cu ochii Pe bunicul. Aici e mama in curte Mireasa-n valuri simple Nesigura, frumoasa Privind drept inainte Iar fotograful tanar Cu...
tristețea cîntărețului la trianglu
de Leonard Ancuta
nu știu cum mi-a venit exact ideea și nici nu-mi aduc aminte dacă eram beat, plictisit, obosit, îngrijorat sau răcit. de cîteva luni mă subțiam ca un palton uitat într-un șifonier la discreția...
tristețea cîntărețului la trianglu
de Leonard Ancuta
nu știu cum mi-a venit exact ideea și nici nu-mi aduc aminte dacă eram beat, plictisit, obosit, îngrijorat sau răcit. de cîteva luni mă subțiam ca un palton uitat într-un șifonier la discreția...
Lacrimile toamnei
de Doru Alexandru
Poftă de tine... poftă de parfumul tău de femeie... printre crăpăturile pleoapelor picurile de lumină ce se strecoară printre norii de plumb de afară îmi dau de veste asupra noii dimineți de ceață......
15 mai 1950 - soției unui eretic
de Cuviosul Ioan de la Valaam
15 mai 1950 - soției unui eretic Cu adevărat, Hristos a înviat! Am primit scrisoarea ta din 13 mai; am citit-o și am plâns de bucurie. Slavă Domnului, te-ai liniștit și Domnul te-a învrednicit să te...
„E bine ca oamenii să cânte ce și cum simt”
de Argeseanu Gabriel
A vorbi despre Floarea Calotă, este ca și cum ai vorbi despre cântecul popular în esența sa: trist sau vesel, tulburător și pasional, cântec de dor și of, cu care interpreta a intrat într-o comuniune...
Călătorie la capătul nopții
de Louis-Ferdinand Celine
A început așa. Eu unul n-am spus niciodată nimic. Nimic. Arthur Ganate m-a stîrnit la vorbă. Arthur, un student, medicinist și el, un camarad. Ne întîlnim prin urmare în Piața Clichy. Era după prînz....
Bucureștiul meu
de Florentina Axinte
Jurnal de bord din data: septembrie, azi. Pe ordinea de zi: Să ajung la serviciu, a patra zi consecutiv (de menționat că una bucată zi lucrătoare egal doișpe ore). Mi-au trebuit șapte mii două sute...