Căutare

Dario Fo (n. 24 martie 1926, Sangiano, Italia) este un scriitor, scenograf, dramaturg, pictor, actor și regizor italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1997. Este faimos atât pentru textele teatrale de satiră politică și socială, cât și pentru implicarea în viața politică. Fo, ca actor, regizor, scenograf, damaturg, costumist, impresar al propriei companii teatrale (dar și ca pictor) este cu siguranță un om de teatru complet. Într-un interviu acordat in 1962 declara cu ironie: "Autorii neagă că aș fi un autor. Actorii neagă că aș fi un actor. Autorii îmi spun: tu ești un actor care face pe autorul. Actorii îmi spun: tu ești un autor care face pe actorul. Nici unii nu mă vor în propria categorie. Doar scenografii mă tolerează." În ultimii ani, producția lui Fo a continuat să urmărească cele două străzi paralele: comedia farsă (Diavolul cu țâțe, 1997) și monologul construit după modelul arhetipului Mistero buffo (de la Lu santo jullare Francesco din 1999 la...

0 poezii, 0 proze

Andrea Zanzotto

S-a născut la Pieve di Soligo (Treviso) la 10 octombrie 1921. Face Facultatea de litere la Padova, terminând-o în 1942, dar în tot timpul studiilor și după aceea este profesor în satul natal. După o perioadă de „aclimatizare” culturală, petrecută în Franța și Elveția, s-a reîntors să profeseze în același peisaj ce se va transfera treptat în spațiul textului poetic. Primul volum de poezii se numește A che valse? (fiind publicat însă la Scheiwiller abia în 1972) căci debutul editorial are loc la Mondadori, relativ târziu, cu Dietro il paesaggio, în 1951. După spusele poetului într-un interviu, el nu poate scrie decât „în fața/îndărătul peisajului” natal. Fără evenimente exterioare de răsunet, biografia omului Zanzotto se suprapune perfect pe autobiografia poetului. Cele mai îndrăznețe gesturi ale sale sunt chiar operele publicate. Acestea, după debutul amintit, continuă astfel: Elegia e altri versi (1954); Vocativo (1957); IX Ecloghe (1962); La beltà (1963); Gli sguardi i fatti e...

1 poezii, 0 proze

Vasile Arcanu

Absolvent de liceu. După Revoluția din Decembrie am publicat numeroase articole în presa locală și centrală pe varii teme. •2001-2004 redactor șef al săptămânalului “Jurnal giurgiuvean”: •2004-2005, redactor coordonator al săptămânalului “Gazeta de Giurgiu” •2005 (decembrie) și în prezent redactor șef al singurului cotidian din județul Giurgiu, GIURGIUVEANUL •Din 2003 și în prezent corespondent zonal al cotidianului central “Jurnalul Național”, •după Revoluție, colaborator sporadic al unor publicații centrale "Jurnalul Național", “Oglinda”, “Chemarea credinței”, “Vestitorul Ortodoxiei” dar și locale: “Informația de Giurgiu”, “Vlașca” etc •colaborator al postului “Radio Giurgiu” și al televiziunii locale Tehnosat •fondator al publicațiilor ortodoxe: “Ortodoxia-lumină și har” și “Giurgiul ortodox” Volume publicate: •“Poarta Raiului”, un interviu cu Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist 1998 •“Pe aripile nopții”, volum de versuri cu binecuvântarea Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania, 1999

2 poezii, 0 proze

Sven Hassel

Sven Hassel (numele său adevărat Sven Pedersen) s-a născut pe 19 aprilie 1917, la Fredensborg, în Danemarca, într-o familie de oameni simpli, muncitori. La varsta de 14 ani a intrat in marina comerciala ca "baiat de cabina" pana in 1936. In 1937 Hassel s-a mutat in Germania pentru a se inrola ca voluntar in armata. Într-un interviu în 1990,el a spus , "Germania s-a întâmplat să fie mai aproape decât Anglia, m-am dus la un birou de recrutare Wehrmacht-ului pentru a ma înscrie, dar nu a fost la fel de ușor cum am crezut. Numai cetățenii germani puteau sa se inroleze. După șase luni de încearcare, al șaptelea regiment de cavalerie, m-a acceptat în cele din urmă, cu condiția de a deveni cetatean german." Un an mai târziu, el a încercat să scape. "... Am fost pur și simplu epuizat. Nu m-am întors la unitatea mea, după o scurta plecare.Au numit-o dezertare. Am fost transferat la Sonderabteilung, o unitate penală condus de criminali și disidenți." El a servit Regimentul 2 de Cavalerie și mai...

12 poezii, 0 proze

Margareta Sterian

Margareta Sterian (n. 16 martie 1897, Buzău, România – d. 9 septembrie 1992) a fost o pictoriță, scriitoare și traducătoare româncă. A fost soția poetului Paul Sterian. Pictorița, poeta, romanciera, traducatoarea și scenografa, Margareta Sterian a lăsat o opera vastă și complexă, semn al autenticei vocații enciclopedice și al prea-plinului emoțional, care îi conturează un profil aparte in cultura națională. "În acest secol lumea a devenit un sat mare, se pictează și se inventează pretutindeni. Noile mijloace de comunicație au făcut un mare serviciu omenirii, dar nu știu dacă au favorizat descoperirea unor mari talente, de calibrul celor care s-au născut, au trăit și au creat în orașele renașterii italiene. Comunicațiile, aparatele, călătoriile au favorizat și pastișarea valorilor, imitațiile, pastișele de tot felul", mărturisea într-un interviu, spre sfârșitul vieții, iar opera Margaretei Sterian reflectă, în mod strălucit, spiritul său iscoditor, forța extraordinară de a nu se lăsa...

16 poezii, 0 proze

Luchian Bogdan Alexandru

Sunt elev la Colegiul National "Mihai Viteazul" Bucuresti. Am participat la concursuri si olimpiade de unde am iesit de fiecare data premiat. Viata mea era doar un punct interzis, o himera pana am descoperit poezia in adevaratul sens al acesteia. Viata mea e numai poezie. Eu sunt x, poezia este o ecuatie de gradul 2, aflati x-ul.

2 poezii, 0 proze

Arkadi & Boris Strugațki

Arkadi și Boris Strugațki sunt cunoscuți în special datorită faimoasei ecranizări a lui Andrei Tarkovski, Călăuza, după romanul lor, Picnic la marginea drumului. Hotelul “La crucea alpinistului” este un roman polițist științifico-fantatsic a cărui acțiune se petrece într-un un hotel situat în interiorul unei văi izolate din Alpi. Arkadi Strugatki (1925-1991) si Boris Strugatki (n. 1933) se numara printre cei mai cunoscuti scriitori si scenaristi SF din intreaga lume. In anii '60 ai secolului trecut, ei au revigorat, prin scrierile lor, antiutopia, devenind extrem de populari in fosta URSS. La inceputul anilor '80 li s-a interzis sa mai... publice. Din titlurile lor de mare succes fac parte romanele: E greu sa fii zeu (1964), Melcul pe panta (publicat partial in 1966), A doua venire a martienilor (1968), Picnic la marginea drumului (1971) - care a slujit ca punct de plecare pentru scenariul fimului Calauza de Andrei Tarkovski -, Impovarati de rau (1988) etc. Lupta cu raul! Dar ce este...

1 poezii, 0 proze

DarK KinG

doar...un suflet..indragostit

1 poezii, 0 proze

Lupul

Doar un om...ca toti ceilalti.

1 poezii, 0 proze

irina mihalcea

doar un om din multi altii care viseaza la o viata... la un ideal...

7 poezii, 0 proze

Doar un interviu banal...

de bodea emil felician

Știu un cerșetor pe stradă Nici nu bea, nici nu fumează, Nici cafea nu prea consumă, Nici nu cred că se droghează. Are fața liniștită... Proaspăt ras, cu părul blond; Chiar cu haina ponosită, Nu-i un...

Interviu

de bilă gând reptilă

Iubiți pe cineva nu mă așteptam la întrebare mi se spusese că ar fi vorba de un interviu banal de o discuție serioasă însă tocmai prin acestea devenise celebră zeița micului ecran ce-mi zâmbea...

Un interviu cu scriitorul Cristian Petru Bălan luat de revista \"Orizont creștin\"

de Cristian Petru Balan

Cristian Petru este fiul lui Tănase Bălan, profesor, și al Margaretei Bălan, învățătoare (născută Vasilescu). S-a născut la Sibiu la 27 iunie 1936, dar a trăit mai mult în Prahova (la Ploiești și...

Atelier

Interviu tineresc...

de Marius Marian Șolea

Dialog tineresc între un curios care trage să moară și un profesor de religie din Pitești (Grupul Școlar nr.8), Corșoreanu Gabriel - inteligent mai tot timpul, învățat și patristic pe alocuri -...

Atelier

Cu Dezvaluiri

de Florin DeRoxas

schizofrenic si uitat de tot ce faci te-ai saturat, umbli gol prin parlament, ai business cu Gigi Kent, dai interviu dupa interviu, spui ca numai cat esti viu, la concerte esti un star, apoi te...

Trapezistul

de Alin Zamfir

Trapezistul În jurul meu se lasă tacere, două bătăi de plame se simt stinghere, clovnul a ieșit peste cap și scena e goală, doar o scară subţire coboară perfect vertical. Viaţa așteaptă de-ndată...