"Diavolul către A V Petrea" – 4741 rezultate
0.07 secundeMeilisearchL. R.Claudia
....am parul de culoarea frunzei adormite, am ochii stravezii, locuiesc la malul marii, iubesc: frumosul, viata! ...sufar, citesc, scriu, lucrez, ma plimb... ma intreb daca pomii infloresc singuri sau trebuie sa fie casatoriti inainte de a lega rod, ma intreb cand a aparut sentimentul, sensibilitatea, zambetul, sarutul... oare au fost inainte de noi, dupa noi...sau odata cu noi... ma intreb cum reusesc unii sa traiasca fara ele... ma intreb daca diavolul este un strain fara chip sau este de printre noi... ma intreb daca frunzele vorbesc intre ele... ma intreb de ce pe unii oameni reusim sa-i scoatem din noroi dar nu reusim sa scoatem noroiul din ei... ...................................................... sunt corecta, punctuala....dar am un mare defect: vreau ca toti oamenii sa fie la fel..... Sunt omul care doresc dincolo de necesitatea momentului actual si stiu ce am de dat si ce am de primit. http://www.trilulilu.ro/folkforever/35b254a58ae034
13 poezii, 0 proze
Dario Fo
Dario Fo (n. 24 martie 1926, Sangiano, Italia) este un scriitor, scenograf, dramaturg, pictor, actor și regizor italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1997. Este faimos atât pentru textele teatrale de satiră politică și socială, cât și pentru implicarea în viața politică. Fo, ca actor, regizor, scenograf, damaturg, costumist, impresar al propriei companii teatrale (dar și ca pictor) este cu siguranță un om de teatru complet. Într-un interviu acordat in 1962 declara cu ironie: "Autorii neagă că aș fi un autor. Actorii neagă că aș fi un actor. Autorii îmi spun: tu ești un actor care face pe autorul. Actorii îmi spun: tu ești un autor care face pe actorul. Nici unii nu mă vor în propria categorie. Doar scenografii mă tolerează." În ultimii ani, producția lui Fo a continuat să urmărească cele două străzi paralele: comedia farsă (Diavolul cu țâțe, 1997) și monologul construit după modelul arhetipului Mistero buffo (de la Lu santo jullare Francesco din 1999 la...
0 poezii, 0 proze
E.T.A. Hoffmann
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann - de fapt Ernst Theodor Wilhelm Hoffmann, cel de-al treilea prenume fu ales mai târziu de către autor, din admirație pentru Mozart - a fost un scriitor, compozitor și pictor romantic german (n. 24 ianuarie 1776 la Kaliningrad - d. 25 iulie 1822 la Berlin). Celebru mai ales ca prozator, el a cultivat genul nuvelistic, cel fantastic și al basmului cult. Datorită pregătirii muzicale el a activat și ca libretist, teoretician și critic muzical. Unele dintre cele mai celebre povești și povestiri ale sale sunt Piticuț - zis și Cinabru, Spărgătorul de nuci, Elixirele diavolului, Urciorul de aur și Domnișoara de Scudery. Fiu al unui jurist, Ernst Theodor crescu din 1780, de la divorțul părinților, alături de mama sa în casa bunicilor de linie maternă. El se bucură de la o vârstă fragedă de o bună pregătire muzicală și se îndeletnici cu desenul, dovedind aptitudini mai ales în domeniul caricaturii. Despărțit de fratele său, el își petrecu copilăria într-un mediu...
7 poezii, 0 proze
Toni Morrison
Toni Morrison (născută Chloe Ardelia Wofford în 18 februarie 1931) este o autoare, editoare și profesoară americană, care a câștigat Premiul Nobel pentru literatură. Romanele ei sunt cunoscute pentru temele lor epice, dialogul însuflețit și personaje de culoare cu trăsături de personalitate descrise în amănunt; printre cele mai cunoscute romane ale ei sunt Cei mai albaștri ochi, Cântecul lui Solomon, și Mult iubit, pentru care a câștigat Premiul Pulitzer pentru Ficțiune în 1988. În 2002, savantul Molefi Kete Asante a menționat-o pe Toni Morrison pe lista lui de cei mai buni 100 de afro-americani. Toni Morrison s-a născut în Lorain, Ohio având ca părinți pe George și Ramah (Willis) Wofford și fiind al doilea dintre cei patru copii ai familiei. Când era copil, Morrison citea mereu; printre autorii ei preferați erau Jane Austen și Lev Tolstoy. Tatăl ei i-a povestit multe povești tradiționale din comunitatea negrilor (această metodă a narațiunii își va face mai târziu loc în scrierile...
0 poezii, 0 proze
Nicolae Avram
Nicolae Avram este licențiat în Drept și membru al Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud. A debutat cu volumul „Cântece de sinucigaș (cartea I)” (2000), pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor – secțiunea debut, la Colocviile Coșbuc, Bistrița (președintele juriului: Cezar Ivănescu). A mai publicat „Litanii pentru diavol” (2006) și „Cântece de sinucigaș (cartea a doua)” (2008), volum distins cu premiul „Radu Săplăcan”. A îngrijit ediția „Iată cina. Iată taina”, cuprinzând poemele postume ale lui Aurel Onișor (2007). "Federeii” , Casa de Editură Max Blecher, 2010 Despre FEDEREII: „Cu o poezie ca aceasta nu se poate trișa, ea te aruncă în miezul literaturii dure și autentice dintotdeauna, de la Jack London la Irvine Welsh, vizitându-i, de pe tărâm autohton, pe George-Mihail Zamfirescu sau pe Arghezi... Dacă își va găsi cititorii, n-am nici o îndoială că Federeii va fi o carte despre care se va vorbi și, mai ales, care-i va face pe câțiva să se simtă mai puțin singuri,...
1 poezii, 0 proze
Savatie Bastovoi
Ierodiaconul Savatie, in lume Stefan Bastovoi, e cunoscut in cercurile scriitoricesti pentru volumele de poezie: Elefantul promis (1996, premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru debut, Premiul Salonului National de Carte de la Iasi, Premiul Salonului National de la Chisinau, premiu Fundatiei Soros); Cartea Razboiului (1997); Pestele pescar - o poveste (1998); Casa timpului (1999). In 2000 a publicat cartea Idol sau icoana? si recent Ortodoxia pentru postmodernisti impreuna cu Nicolae Balota, diaconul Andrei Kuraev si Dumitru Crudu. A publicat, incepind cu anul 1993 poezie, proza scurta, fragmente de roman, eseuri si publicistica in majoritatea revistelor importante din Romania si Basarabia. Din 1996 este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. S-a nascut (1976 in Chisinau) si a trait intr-o familie profund ateista. Pina la calugarie a fost ancorat in conceptiile tatalui, care a absolvit Facultatea de Filozofie din Petersburg. In urma unor conflicte, tatal, profesor la...
24 poezii, 0 proze
Morais, Marcus Vinicius Melo de
Vinicius De Moraes, pe numele întreg Marcus Vinicius de Melo Morais, s-a născut la Rio de Janeiro în 1913. Licențiat în științe juridice, a poetul a studiat literatura engleză la Oxford, a fost cenzor cinematografic, critic, teatrolog și diplomat, profesie pe care a avut-o aproape întreaga viață. El a fost ultimul și poate cel mai strălucit poet al generației moderniste, debutând cu versuri pompoase, încărcate cu ornamente. Rosario Fusco relevă în el \"veselia sadică pentru păcat și plăcere\", acuzându-l de a fi autorul unei poezii care ține de Dumnezeu și de diavol. Este în prima fază un poet patetic, nebulos, sensibil și mistic dar renunță la această recuzită pentru a se apleca cu mai multă profunzime asupra cercetării ființei umane. Bântuit de neliniști fecunde, mereu nemulțumit de ceea ce realizează, poetul s-a aflat în permanentă renovare a artei sale poetice, atingând culmi nebănuite de frumusețe artistică.
0 poezii, 0 proze
Morais de, Marcus Vinicius Melo
Vinícius De Moraes Vinicius De Moraes, pe numele întreg Marcus Vinicius de Melo Morais, s-a născut la Rio de Janeiro în 1913. Licențiat în științe juridice, a poetul a studiat literatura engleză la Oxford, a fost cenzor cinematografic, critic, teatrolog și diplomat, profesie pe care a avut-o aproape întreaga viață. El a fost ultimul și poate cel mai strălucit poet al generației moderniste, debutând cu versuri pompoase, încărcate cu ornamente. Rosario Fusco relevă în el \"veselia sadică pentru păcat și plăcere\", acuzându-l de a fi autorul unei poezii care ține de Dumnezeu și de diavol. Este în prima fază un poet patetic, nebulos, sensibil și mistic dar renunță la această recuzită pentru a se apleca cu mai multă profunzime asupra cercetării ființei umane. Bântuit de neliniști fecunde, mereu nemulțumit de ceea ce realizează, poetul s-a aflat în permanentă renovare a artei sale poetice, atingând culmi nebănuite de frumusețe artistică.
1 poezii, 0 proze
Ioan Cutova
CUTOVA, Ioan (n. 13 iulie 1919, Veria, Grecia - d. 17 mai 1992, Bistrița-Năsăud), poet. Fiu al Haidei și al lui Nicolae Cutova; I.C. face școala primară la Veria și Grebena, în școli românești, apoi în România, la Târgu Mureș, unde își încheie studiile liceale. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie din București în 1944. În 1945, alături de Ion Frunzetti, Mihail Cosma, Victor Torynopol și Margareta Dorian, primește premiul pentru poezie al Editurii Forum. Comentând producția lirică a acestor poeți, Perpessicius scrie despre volumul Cerc vicios, prima carte a lui I.C.: "Peisagiului exterior, de culoare industrală și proletariană, i se substituie dialogul cu sine însuși, elegia autumnală a sufletului invadat de nevroze, de aspirații nelămurite, de vise interzise, de miragii proiectate, cum stă bine oricărei poezii adolescente, în ostroavele închipuirii și ale neființei". Scriind în limba română, în care fiorul liric este "atât de manifest, dar cu atâta luciditate temperat"...
1 poezii, 0 proze
Nicolae Avram
Licențiat în drept Cântece de sinucigaș ( cartea I ) - Mesagerul 2000 Litanii pentru diavol - Ideea Europeană 2006 Cântece de sinucigaș ( cartea a doua ) – Vinea 2008 Îngrijitorul ediției „Iată cina. Iată taina” – poeme de Aurel Onișor – Eikon 2007 (avrampoems@yahoo.com) „Avem de face cu un poet adevărat, Nicolae Avram, din Beclean, Bistrița – Năsăud, un poet al cărui „cinism” liric, de mare forță frizează tragismul existențial, altminteri decât în „joaca de tragicul” întâlnită din abundență la mulți postmoderniști de profesie” Constantin STÃNESCU în „Adevărul literar și artistic” „Nicolae Avram nu e, cu certitudine, un ludic postmodernist și se află la polul opus modelului „optzecist” ; el scrie o poezie intens tragică ( și în descendența marilor poeți tragici ), pe care aș numi-o post-agonală. Vechile teme moderniste ale răului universal și ale sinuciderii, uzitate până la demonetizare, capătă a proaspăt – întunecată splendoare în poezia lui Nicolae Avram. ( …) Nicolae Avram...
17 poezii, 0 proze
Diavolul către A V Petrea
de Alexandru-Valentin Petrea
Oamenii s-au plictisit, băiete; Ia mai bine stiloul, poate te împrietenești cu tastatura! Sau invită-te la o cafea, în fine, nu mai spune nimic nimănui. E cel mai sănătos... Vrei iubire? Vezi că ai...
Casa de vis
de Aurel A. Conțu
Proaspăt căsătoriți, cum eram pe vremea aceea, umblam după o casă de locuit, numai a noastră, unde să trăim în voie, feriți de ochii și de gura lumii. Tot căutând printre anunțuri și dând telefoane,...
Spovedania publică numărul unu
de Gheorghe Aurel Pacurar
(4 cu dimineață, nesomn – iar,Quidam,Laptop, Mousepad-www.ecb.int) (în Biserica Primară oamenii se adunau pentru Sfanta Liturgie, uneori în Catacombe, mai apoi în Circuri și, de la Constantin cel...
Rugăciunea creștină și psalmul: similitudini vs diferențieri
de Daniela Luminita Teleoaca
Chiar de la începuturile istoriei Bisericii, psalmii au ocupat un loc central în spiritualitatea și cultul creștin, în contextul în care primii creștini au provenit din rândurile iudeilor care au...
Predică \"Despre haina de nuntă\"
de Cleopa Ilie
Predică la Duminica a XIV-a după Rusalii (Despre haina de nuntă) Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? (Matei 22, 12) Iubiți credincioși, Pilda din Sfînta Evanghelie de azi, pe lîngă alte...
Destinația finală (24)
de Helia Rimoga
Capitolul 24 Employee’s party Trecuseră mai bine de trei luni de când Silvia era o tânără angajată la o tânără firmă: IREEN-ACAB. Iarna își intrase în drepturi și se apropia Crăciunul. Silvia putea...
Moartea câinelui. Lagărul Periprava
de george geafir
“Ce contabilitate, domnule?! Ce vor ei, de fapt, nu e contabilitate. E vorba doar de ținerea la zi a unor registre de evidență, intrări și ieșiri, operație foarte simplă; nu însă și pentru cei doi...
Amintiri (politice) din copilărie
de Valentin Tascu
AMINTIRI (POLITICE) DIN COPILÃRIE MOARTEA TÃTUCULUI, CRAVATA ROȘIE ȘI DIZIDENÞA 1953 Acum, deja nu mai zice tata, ci chiar eu: în martie 1953 mă aflam, cum am spus, cu “șatra” tatălui tocmai la...
despre bătrînețe
de Ștefan Petrea
Bătrâne, Rostul nu-l lăsa tristeții... E-adevărat, sfârșitul ți-e aproape, Luntrașul te va trece peste ape; Dar încă Ești, fii una cu isteții Ce nu grăbesc mormântul să și-l sape. Și Morții înc-un...
Viata Romaneasca - 100
de angela furtuna
Viata Romaneasca - 100 Aparitia din martie – aprilie a revistei Viata Romaneasca s-a facut prin numarul 100(Anul C 100). Acest numar nu trece neobservat. El contine: -Caius Traian Dragomir: Fragmente...
