"Destin du poète" – 7980 rezultate
0.04 secundeMeilisearchOlivier Deck
1962 : naissance à Pau, avec une dent (comme Henri IV et Napoléon). Le grand-père, qui lui n’en avait plus qu’une (dent), prétend que c’est le signe d’un don. Il ne saura jamais, hélas, s’il avait raison. 1964: première cuite, en trempant des boudoirs dans des fonds de champa-agne. 1966: mauvais millésime. 1968 : trop petit, regrets éternels. Souvenirs de gens dans les rues. D‘un oncle qui marchait pieds nus. 1969: découverte, grâce à l\'instituteur, de Peer Gynt de Grieg, ce petit bonhomme qui s\'en va un matin à travers la montagne. 1970 : première BD, histoire de cowboys à gueules de chiens, avec des gentils et des méchants. 1971 : deuxième prix au concours de peinture de l’école (un bûcheron). 1972 : gagne le concours de chanson de la colo de Béost (vallée d’Ossau) avec « Par le grand Manitou » de Carlos. (Pas le terroriste, le chanteur !) 1973 : gagne pour la deuxième fois le concours de chanson de la colo avec « C’est un beau roman » de Michel Fugain. (Clin d’œil du destin ?)...
14 poezii, 0 proze
Odilon-Jean Périer
Odilon-Jean Périer est un poète belge d'expression française né à Bruxelles le 9 mars 1901 et mort à Bruxelles le 22 février 1928. De son vrai nom Jean Périer, il choisit le pseudonyme Jean-Odilon Périer pour éviter la confusion avec un acteur célèbre de son époque. Fils de banquier et petit-fils d'Albert Thys, il se destine d'abord au droit qu'il étudie à l'ULB. Poète des réalités simples et quotidiennes, il a également laissé un roman, Le Passage des anges (1926), dont le thème semble avoir été exploité dans Les Ailes du désir de Wim Wenders, et une pièce de théâtre, Les Indifférents (1925). Il meurt à l'âge de 27 ans et est enterré à Dalhem. Une fontaine a été érigée en son honneur, avenue Louise à Bruxelles. Œuvres * La Maison de verre * Le Corps fermé * La Visite * Notre mère la ville * Le Promeneur * La Vertu par le chant * Les Indifférents, 1925, théâtre * Le Passage des anges, 1926, roman * Allusion aux poètes
1 poezii, 0 proze
Kurt Schwitters
Kurt Schwitters, né le 20 juin 1887 à Hanovre en Allemagne, et mort le 8 janvier 1948 à Ambleside en Angleterre, est un peintre et poète allemand. Il a incarné l'esprit individualiste et anarchiste du mouvement Dada, dont il fut l'un des principaux animateurs de Hanovre. En parallèle à Dada, il a créé un mouvement qu'il a appelé « Merz ». Il a exercé une influence importante sur les néo-dada américains, Robert Rauschenberg en particulier, qui lui a emprunté l'idée de ses « combine-paintings » et ses collages. Kurt Schwitters étudie la peinture et le dessin de 1909 à 1914 à l'Académie de Dresde puis à celle de Berlin et participe à la revue Der Sturm de Berlin. Il est d'abord l'auteur d'œuvres figuratives, avant de subir l'influence des mouvements d’avant-garde du début du XXe siècle dans des œuvres au fusain ou à l'aquarelle. À partir de 1918, il se détourne définitivement de la peinture traditionnelle et élabore, entre 1918 et 1920, un vocabulaire propre fondé sur l'emploi de déchets...
1 poezii, 0 proze
Maram al - Masri
Maram al-Masri est née en 1962 à Lattaquié en Syrie, sur cette rive de la Méditerranée située à vingt milles marins à peine de l\'île de Cypris. Vivant à Paris depuis 1982, cette jeune Syrienne, après un premier livre publié en 1984 à Damas sous le titre \"Je te menace d\'une colombe blanche\", revient à la poésie avec \"Cerise rouge sur un carrelage blanc\", édité à Tunis par les éditions de L\'Or du Temps, en 1997, et salué par la critique des pays arabes. Le tout récent prix du Forum culturel libanais en France, auquel a participé le poète libanais Adonis et destiné à récompenser toute création littéraire arabe, lui a été attribué en mars 1998. D\'autre part, ce livre a été traduit en espagnol et en partie en anglais, en allemand, en Italien et en turc. Cette poésie est le cri étouffé et nu de la femme qui attend tout de l\'homme aimé. Cette revendication féminine bien éloignée de toute préoccupation hédoniste, n\'est pas non plus une nouvelle voix qui soulèverait la chape de plomb...
1 poezii, 0 proze
François Mauriac
11 octombrie 1885 - se naste la Bordeaux, dintr-o familie catolica apartinand marii burghezii 1886 - moare tatal sau 1897 - scoala calugarilor marianistes 1901 - elev liceu Bordeaux 1903 - da licenta in litere la Facultatea de Litere din Bordeaux 1909 - ,,Maini impreunate\" - volum poeme 1911 - ,,Ramas bun adolescentei\' 1913 - se casatoreste cu Jeanne Lafon (va avea doi fii si doua fiice) 1914 - ,,Toga\" 1920 - ,,Carnea si sangele\" 1921 - ,,Prioritati\" 1922 - Sarutul dat leprosului\" 1923 - ,,Fluviul de foc\" 1924 - ,,Raul\" 1925 - ,,Desertul iubirii\" - roman distins cu premiul ,,Le Prix du Roman\" 1928 - ,,Destine\", ,,Trei povestiri\", ,,Viata lui Jean Racine\" 1929 - ,,Dumnezeu si Mamona\" 1932 - ales presedinte al Societatii Oamenilor de Litere; ,,Cuibul de vipere\" 1933 - ales membru al Academiei Franceze 1935 - ,,Sfarsitul noptii\" 1936 - ,,Ingerii negri\", ,,Viata lui Isus\" 1938 - ,,Cufundari\" 1939 - ,,Drumurile marii\" 1941 - ,,Fatarnica\" 1945 - ,,Cei ce nu sunt...
0 poezii, 0 proze
Maria Sideanu
Sunt un om si ...totusi tind spre lumi straine de a mea...poezia ma destinde, ma face mai fericita, imi da putere sa inteleg viata...nu voi fi niciodata o mare scriitoare, ci doar o mare visatoare! ;) Have fun!
9 poezii, 0 proze
coca maria madalina
Ma ghidez in viata asta plina de rautati,intrigi,barfe...dupa un singur lucru...claritatea cuvintelor de neinteles dar,care,fara nicio indoiala,inseamna multe. Locuiesc la tara,asta ma ajuta sa ma destind purtata de vant,murmurul apei cristaline de munte,si de dorinte ascunse...viata insasi este o dorinta...dar care se indeplineste in etape.Ele vin singure,cu putin noroc,sau mai greu,in functie de puterea fiecaruia dintre noi. Incerc sa ma las purtata prin castele,prin epoca demult apusa a cavalerilor si printeselor medievale...sunt mai multi...cei care ma apreciaza,cu adevarat ma considera o printesa,si-mi dedica versuri,prin vant si privind la stele...inconjurata de suflete calde,iubitoare de natura,sensibile,atrase de muzicalitatea vietii... Sunt un amalgam de dorinte,sunt ceea ce pot sa fiu,imi doresc sa nu ma schimb,vreau sa simt viata...Viata trebuie traita,insa ca sa faci asta trebuie sa o simti in adancuri...e inima ta. Eu sunt inima mea,sunt prietena mea...sunt viata!
6 poezii, 0 proze
nicu brezoianu
destin rătăcitor printre străini suspină locul în țintirim veghează crucea creștinească ca ieri își arde soarele în vârful doabrei focul sunt clipa care curge în cel ce-o să se nască e-mail;pnice13@yahoo.com
126 poezii, 0 proze
iulia c.
Destin de copil nascut batran ;fara amintiri din copilarie;constient de slutenia sufletesca a celor din jur si bogat la suflet.cu viata otravita de propiile-i radacini;care se straduie zadarnic sa para simplu duh aspirant la mostenit imparatia cerurilor.
5 poezii, 0 proze
calin rodica
nu cred in destin deoarece nu-mi place sa fiu subjugata... de ce ar mai merita traita viata daca am cunoste dinainte viitorul?
4 poezii, 0 proze
DESTIN
de Ianc Carmen
Destin Stau astăzi și mă duce gândul cu anii înapoi, Cât de frumos putea să fie acolo-n sat la voi. Acolo unde tu, copilă, creșteai sub soare blând, Săltai semeață printre roze și fără nici un gând....
Cand ingeri se trezesc din vis
de Țenche Mircea
O să privesc, O să învăț... Cu steagul alb fără destin Ascult un șarpe De catifea... Am expirat vreo trei monede Și lumea toată Iar nu vede Cum demonii își găsesc, casă peste tot! Du-te să lupți...
Poem cu cerneală simpatică
de Angi Cristea
se scurge pe cele două mâini ale mele cerneală simpatică pentru ora de scris pasez lentoarea timpului cu un croșeu de stânga când, iată, taci cu amurgul între dinți și îmi eliberezi hulubii înainte...
Locul inimii
de Cosmin Brehoi
-Acolo, în centru unde inima stă să verse lacrimi-oceane, și tremur de voci (se-adună laolaltă sute de oameni) -Unde, dar când? -Când sare iepurele-n sus, joia viitoare. Lasă baltă umbrele amețitoare...
Nunta chimică
de george avram
\"Omul nu are decât un mod de a ajunge la existență, și acesta este de a desăvârși existența a ceea ce el contemplă\" (J. Bousquet, Mystique) Problematica unei concidentia oppositorum alchimice nu...
De ce priviri adânci ne-ai dăruit...
de Johann Wolfgang Goethe
De ce priviri adânci ne-ai dăruit Ce prind în viitor ani grei să-nșire, Iubirii, pământesc vis sorocit, Nicicând să-i credem sfânta amăgire? De ce ne-ai dat, Destin, un simțământ Ce, inima mereu...
Cântec de jale, pentru o Mădălină
de Constantin Popa Istrițeanu
Lină-alină o Mădălină Cea fugită, din a sa Lumină Din Lumina Domnului Dată doar odată omului. Lină-alină o Mădălină Cea lovită de-o durere prea haină Ce, a frânt-o în a sa zi senină Zi, ce-a adus-o...
Niciodată nu e...
de Grigore Adina
E-o ceață roșie de iad, ce-nghite corpurile care cad, fără vreun sunet. Din minte am trecut un prag și pot s-aud cum trupul arc, se-ntinde și se strânge. Ochii mă ard, sângele curge. Fantasme negre...
Calatoria
de Charles-Pierre Baudelaire
Copilul ce-si nutreste cu harti si stampe-avantul Masoara lumea dupa intinsele-i porniri. O, la lumina lampii ce mare e pamantul! Cat e de mic pamantul vazut in amintiri! Candva pornim cu mintea...
Papașa, prințul nepământean
de George L. Dumitru
În ciuda tuturor bănuielilor privitoare la originile sale și a supozițiilor de tot felul, Papașa venise pe lume într-un mod cât se poate de natural. Se născuse. Intâmplarea se petrecuse cu multe zeci...
