"Deșertul roșu" – 18786 rezultate
0.02 secundeMeilisearchMiu Sever
prozator si pictor carti publicate: "Arc European", editura Nestor 1996 Bucuresti "Si Dumnezeu a zambit Frantei" editura Viata medicala Romaneasca 2000 "Elada memoria lumii" editura Viata medicala Romaneasca 2000 "Pasi fara urme-o copilarie ratacita prin desertul rosu" editura Viata medicala Romaneasca 2003
1 poezii, 0 proze
OGOliver Goldsmith
Irish poet, dramatist and essayist, Oliver Goldsmith was born either in Pallas, County Longford or Elphin, Roscommon. He was the second son of an Anglican clergyman, and spent much of his childhood at Lissoy which he drew on when writing The Deserted Village. He had a severe attack of smallpox at the age of eight which left him badly disfigured for life. In 1744 he went as a sizar to Trinity College, Dublin, ran away in 1746, but returned to graduate with a Bachelor of Arts degree in 1749. After several false starts in choosing a career, a generous uncle sent him in 1752 to Edinburgh University to study medicine. Instead of taking a degree he travelled throughout Europe, from which travels he drew on in The Vicar of Wakefield (1766). In 1756 he returned destitute to London,and practised as a physician in Southwark and as an usher in Peckham. He corrected proofs for Samuel Richardson and drifted into the profession of hack writer for Ralph Griffiths proprietor of the Monthly Review. In...
6 poezii, 0 proze
VBveronica balaj
Veronica Balaj Meseria de redactor la radio este fascinantă. Fascinația cuvântului rostit în eter și care, poate convinge ascultătorul (nevăzut) că, tot ce spui la microfon, este adevărat, iată o motivație profesională. Cuvântul are puteri miraculoase. Poate fi o...armă. Oferă înălțări sau căderi. A-l struni în numele comunicării benefice, al informației formativ-educative, ar fi, nu-i așa, încă un țel. Care merită atins. Nu din când în când. Nu uneori! Dimpotrivă! Mereu! Este imperativul necesar. Întâlnirea cu ascultătorii, pe calea undelor, nu poate fi decât... sub semnul pasiunii. Tu, cel de la microfon trebuie să-l convingi. Să-l informezi. Să-l farmeci. Să-l îndupleci. Să-l înveți ceva, să-l faci să afle și să nu uite altceva. Să-i oferi paliere de comunicare în clipa prezentă dar și cu rezonanțe "a la long". Radioul public oferă diversitate de expresie în demersul radiofonic, implică profesionalism și echidistanță. Lucrez în Radio Timișoara din 1982, cu excepția perioadei cât...
9 poezii, 0 proze
Tudor Gheorghe
Nascut la 1 august, 1945, în comuna Podari, judetul Dolj, într-o familie de tarani. Copilaria, dar mai ales o adolescenta, dificile - tatal, cantaret de biserica, fiind arestat si detinut politic la Aiud Studii Liceul \"Nicolae Balcescu\", din Craiova Institutul de Teatru, Bucuresti, clasa de actorie (absolvent in 1966) Cariera artistica 1966 - angajat la Teatrul National Craiova, devenind, la 21 de ani, unul dintre cei mai tineri actori din tara. Dupa rolurile jucate în studentie, debuteaza pe scena Nationalului craiovean in Paznicul tanar din \"Cocosul negru\", de Victor Eftimiu - un debut destul de modest, marcand, totusi, începutul unei cariere pe care avea sa o construiasca prin talent, multa munca si abnegatie, ajungand unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti actori români Pana la adevarata afirmare, ce a urmat peste cativa ani, continua sa joace roluri de comedie sau drama alaturi de mari actori craioveni ai timpului, reusind ca din roluri, de cele mai multe ori mici, sa obtina...
1 poezii, 0 proze
JBJacqueline Ballman
Născută la Ucele – Bruxelles – în anul 1922. De origine flamandă. Poetă, traducătoare, critic literar, jurnalistă, Jacqueline Ballman a pendulat mult între pictură și literatură, în care a intrat destul de târziu. Apropiată de expresioniștii flamanzi și germani a înclinat spre satira amară, dar anii au călăuzit-o spre un echilibru care dă aparența spontaneității. În poezia ei se face simțit acel sentiment al prieteniei pentru lucrurile care mobilează existența, viața – pământul, piatra, unealta, planta și convingerea nezdruncinată că materia este una. Culegeri de poezie : Marbre rose (Marmură roșie), 1962 ; Lourmarin, 1964.
2 poezii, 0 proze
PIPopa Ioana
La data de 05 Noiembrie 1993, in orașul Bârlad un nou suflet printre celelalte zeci de mii a îmbrățișat lumina dragostei; pe atunci de Dumnezeu, mai apoi de parinți, apoi de lumea cunoștințelor, iar acum, la adolescentina vârstă de 15 ani, de sufletul său. A făcut cunoștință cu poezia la frageda vârstă de 10 ani, realizând după un timp destul de îndelungat ca aceasta a devenit drogul ei, deoarece poezia este singurul loc în care încă mai este sinceritate, iar ea, aceasta mica ființă va fi mereu avocatul sentimentelor profunde care nu-și au libertatea decât în poezie. Școala nr. 1 "Iorgu Radu" din Bârlad a îndemnat-o sa vadă viața cu alți ochi, pregătind-o pentru cel mai bun liceu din oraș; Colegiul Național "Gheorghe Roșca Codreanu".
8 poezii, 0 proze
MBManuel Bandeira
Manuel Bandeira (Recife, 19 aprilie 1886 — Rio de Janeiro, 13 octombrie 1968) a fost un poet, scriitor și critic literar brazilian care a trăit între anii 1886-1968. Manuel Carneiro de Souza Bandeira s-a născut la Recife (Pernambuco) pe 19 aprilie 1886 ca fiu al lui Manuel Carneiro de Souza Bandeira și al Francelinei Ribeiro de Souza Bandeira. În 1890 se mută împreună cu familia la Rio de Janeiro. Petrece două veri în Petrópolis. A studiat la actualul Colegi Național Colegiu Pedro II. În 1903 se mută cu familia la Sao Paulo unde se înscrie pentru a-și continua studiile la Școala Politehnică. De asemenea studiază desenul și pictura cu arhitectul Domenico Rossi la Liceul de Artă. Se angajează la birou, la Calea Ferată Sorocabana, unde tatăl său lucra ca funcționar. La sfârșitul anului 1904 Bandeira se îmbolnăvește de tuberculoză și este nevoit să se mute din São Paulo în Rio de Janeiro datorită climei tropicale. În 1922, după o îndelungată ședere în Europa unde cunoaște importanți...
1 poezii, 0 proze
COcristian oprea
IERTARE Am pe cineva,un prieten,care se simte atunci cand iarta ca o gaura intr-un zid. “E un zid inalt ? “,il intreb. “Mai degraba o ruina”,tine el sa-mi limpezeasca nedumerirea. “Si atunci ce-ti pasa,dragul meu,oricum o sa se prabuseasca intr-un fel, nu?”. “Mi-e frica”,spune el,”sa nu ma obisnuiesc cu spartura...” LINISTE “Cum poti sa traiesti fara DUMNEZEU?”,am intrebat-o. Paream amandoi dealtfel,destul de mirati de intrebarea mea.... “Traiesc si-atat,am un rost,o lume in jur de suportat,si as complica inutil jocul asta cu o pedeapsa in plus‘’,mi-a strecurat printre dinti aproape dintr-o rasuflare. O prapastie grea imbracase parca,de tot,cuvintele...Am insistat: “atunci de ce imi spui mereu ca ma iubesti?”. “Pentru ca vreau‘’,zise ea ridicandu-se de la masa,’’sa te stiu linistit...” SA NU DAI NUME RAULUI Sa ii dai buna dimineata,si sa-l trezesti la timp.Sa-l tii pe langa tine si sa-l asezi la masa.Sa nu-l vinzi.El te va cumpara oricum.Sa nu-l lasi totusi sa tuseasca cu zgomot.Iti...
2 poezii, 0 proze
LSLuis Sepulveda
Probabil cel mai faimos scriitor chilian contemporan, Luis Sepulveda, născut la Ovalle în 1949, a străbătut încă de foarte tânăr teritoriile posibile ale geografiei și utopiei, din selva amazoniană în deșertul Saharei, din Patagonia până la Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizației ecologiste Greenpeace. Din 1997 trăiește la Gijon, în Spania. Din această viață extrem de agitată a dat la iveală povestiri și romane care l-au impus imediat drept unul dintre cei mai înzestrați romancieri și nuveliști sud-americani și nu numai. A debutat cu un volum de versuri, pe când avea doar șaptesprezece ani. Trei ani mai târziu îi apărea prima carte de povestiri, intitulată Cronicile lui Pedro Nimeni. I-au urmat romanele Bătrânul care citea romane de dragoste (1989, recompensat cu Premiul Tigre Juan), Lumea de la capătul lumii (1989), Nume de toreador (1994), Povestea unui pescăruș și a motanului care l-a învățat să zboare (1996), Jurnalul unui killer sentimental. Yacare...
4 poezii, 0 proze
DBDino Buzzatti
Dino Buzzati Traverso, (n. 16 octombrie 1906 la Belluno, d. 28 ianuarie 1972, la Milano), a fost un jurnalist, scriitor și pictor italian cunoscut în principal pentru romanul Deșertul Tătarilor. Dino Buzzati Traverso se naște la 16 octombrie 1906 la San Pellegrino (Belluno). Părinții săi, Giulio Cesare Buzzati și Alba Mantovani sunt de origine venețiană având domiciliul stabil la Milano, Piața San Marco nr. 12. Dino este al doilea născut din 4 copii: Augusto (1903-?), Angelina (1904-2004) și Adriano (1913-1983). Tatăl său este jurist și profesor de drept internațional la Universitatea din Pavia și la Universitatea Comercială Luigi Bocconi din Milano. Mama sa, Alba, este descendentă a familiei nobile dogale Badoer Participazio. În 1917 casa familială din San Pellegrino este ocupată de către forțele austriece și este considerabil deteriorată. O parte a bibliotecii familiei este transferată la Viena. Încă de la o vârsta fragedă Dino manifestă un interes deosebit pentru poezie, muzică...
3 poezii, 0 proze
Deșertul roșu
de Liviu-Ioan Muresan
mușcă deșertul răutatea capătă nume copiii patriei strîng dinții și pleacă spre moarte afganistanule afganistanule țară secătuită de bunătate cască gura înțelegerii! motoarele fiarele toate zidesc...
Umbra
de Cristina Davidescu
Deșertul roșu, cer portocaliu Un tren ce trece către prea târziu O umbră albă-ntinsă pe pustiu Si șerpii știu. Se-adună vântul în nisipul nud Dune haine încing dansul crud Ingroapă-n ele gând...
Cronică cinefilicească
de Adrian Firica
... eram cam derbedeu. Liceean. Plăteam cu 11 lei biletul pentru trenul ce mă ducea de la Roșiori de Vede la București; îmi aduc aminte că intram în cinematograful ăla (pe dreapta când te duci din...
Hăituit
de Marius Rădulescu
Trestii și noroi Tatăl mării Crudă enigmă Vânt de răsărit Deșertul tătarilor Emirul roșu Vânt de apus Harfa de iarbă Doar o femeie Sora cea mică Omul hăituit Pământ tragic
peștișorul de aur din orașul fără furnal
de Constantin Rupa
I. pescarii scot din apa râului ce trece prin orașul meu resturi din flota pierdută a argonauților plus multe alte povești de adormit copiii seara pe bancă în fața blocului mâncăm semințe și scuipăm...
timp roșu
de Irina Lazar
stau la căpătâiul ochiului tău la căpătâiul memoriei tale la marginea patului, pe muchia imensului asfințit răsfoind rândurile netulburate scrise de tine cândva în deșertul unde totul devine din ce...
Culoarele estice vărgate roșu-kaki au închis și inversul universului
de Dragoș Vișan
Prin metoda reducerii la absurd și a potențării hărții lumii c-o minimă ordonare paralogică-nepatologică, mă întreb ce-ar fi fost dacă peste Prut, Nistru, ori după primul post de grăniceri...
Lună plină
de Sveduneac Carmen
și plutea în paharul meu roșu ceremonia uitării dimineața se anunța arctică tunete prelungi se izbeau de porți se tăcea ordonat nimeni nu deschidea rănile ape sidefii se revărsau peste crâșma cu...
Sincer
de .
Sincer Stiai ca suntem undeva in desertul florilor, Stam la umbra unui rubin. Stiai ca rosu este dragoste si ca eu te iubesc cu sangele inmuiat in tanin? Cand ne-am intalnit eram doua note muzicale,...
burgundia 70
de Anni- Lorei Mainka
orașul fata morgana deșertul își piaptănă perciunii ridică țanțoș din umeri așteaptă sătul adormirea porumbeilor norii să nu treacă peste ziduri peste aburul scrierii în piața centrală să nu calce...