"Clișeu33: felul de-a fi" – 2329 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
AIAnisoara Iordache
In poeziile mele "CUVANTUL" are nu numai puterea magica de a dezveli realitatea de hainele trecatoare ale aparentei, dandu-i stralucirea intrinseca, dar si de a realiza dinamica acesteia printr-o succesiune de imagini cliseu. Pe drept cuvant am realizat o POEZIE VIZUALA. * Volum colectiv de poezie 2010 "Petale lirice", Editura InfoRapArt 2010 antologiile revistei SINGUR-POEZIE; editura GRINTA 2011 Visul-poezii-;Editura Emma 2012,2013 CONFLUENTE POETICE;EDITURA PIM 2010 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL "LUCIAN BLAGA", EDITIA a-XXX-a:MARELE PREMIU 2011-Concurs(al-XV-lea)International de Haiku Mainichi: PREMIUL INTAI --------------------------------------------------- anisoaraiordache1956@yahoo.com
763 poezii, 0 proze
VBVictor Bilciurescu
Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...
1 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
Clișeu33: felul de-a fi
de Ottilia Ardeleanu
Încep să observ, din ce în ce mai mult, apropieri ale oamenilor, de felul meu de a fi. Cum vorbesc, de exemplu. Sau cum exprim anumite păreri. Ce cred eu despre oameni și despre modul în care ar...
Clișeu38: coduri galbene
de Ottilia Ardeleanu
Niciodată nu zburase. Niciodată cu aripi de fier. Niciodată nu fugise de viață. Dar acuma… Privea cum se duce casa la vale. Cum se duce satul. Doar acoperișurile mai pluteau. Câte-o lighioană mai...
Clișeu35: pământul
de Ottilia Ardeleanu
Pământul are și el raze. Oamenii. Unii stau cu picioarele în sus. Dar nu cad pentru că îi atrage ceva la pământul acesta. Nici ei nu prea știu ce. Doar că dimineața le e cam greu să se ridice și să...
Clișeu13: cînd un bărbat...
de Ottilia Ardeleanu
Mai știi ploile acelea acide când grâul și-a pierdut genele dese, porumbul s-a sufocat în propriile voaluri de mătase mucegăită iar floarea-de-soare și-a frânt gâtul și-a murit încruntându-și...
Clișeu39: conștiință
de Ottilia Ardeleanu
De prea multă conștiință s-a dus! De prea mult suflet. Nimic nu-i mai aparținea. Era al tuturor, mai puțin al lui însuși. Niciodată nu a întârziat la serviciu. Vara pleca devreme de-acasă. Vedea...
Clișeu51: drumul spre o altă viață
de Ottilia Ardeleanu
Pe vremea aceea, în Timișoara era civilizație comparativ cu restul. Eleva cu ochi ușor migdalați și visătoare, dar niciodată lipsită de simț practic și de umor, voia cu orice preț să urmeze acolo...
Clișeu22: plouă, deci nu mai vine nimeni
de Ottilia Ardeleanu
Plouă. Pe rotunjimile corpului se târăsc șerpi transparenți. Mulți și mici. Iuți. Încolăcindu-se unii cu alții, fâșâind. Fâșâind și înaintând spre coapsele crispate de teamă. Către picioarele...
Clișeu24: Exilată într-o carte
de Ottilia Ardeleanu
E dimineață. Mă trezește vântul care s-a împleticit în copertina de la balcon, făcând din onduleuri fluierul lui Pan. Soarele insidios se uită prin ochean direct la mine. Apoi, suflecându-și mânecile...
Crimă și pace bună
de Marius Marian Șolea
29 Timpul consumat era tot mai alert și se făcea din ce în ce mai remarcat, recuperând astfel perioada în care păruse a nu avea personalitate. Cel neconsumat, rebutul, cel la care nu se mai gândește...
O să te mușc de umeri până îți va da soarele
de Andrei Velea
Laurențiu Belizan a debutat în toamna lui 2011 la editura Humanitas cu un volum de versuri ce poartă titlul „Pareidolia”. Voi explica puțin mai jos ce înseamnă acest cuvânt. Volumul a apărut în urma...
Clișeu57: Vecinătate cu o femeie
de Ottilia Ardeleanu
Motivul scărpinării palmei stângi este adevărat. Am primit niște bani la care nu mă mai așteptam. Împrumutasem vecinei aproape toată pensia acum o jumătate de an. Are un nepot de vreo 4 ani cu...
Crucea din sticlă . XII .
de Emil Dumitru
Fill părăsise de mult reședința coborând poteca pietonală șerpuitoare, străjuită de o balustradă de protecție uitată de vreme și cu vopseaua sărită pe alocuri. Ajunsese în strada aglomerată, dar...
„Serile ArTgotice” Sibiu – cronica 14 februarie 2009
de Călin Sămărghițan
„A fost seară și nu mai voiam să se mai facă dimineață”. Cred că această parafrază ar descrie cel mai bine dublul eveniment de sâmbătă de la Sibiu. Expoziția de fotografie intitulată „Poeme” a...
“Orice istoric care se respectă știe că istoria nu este un tribunal”
de Ghinea Nouras Cristian
- Domnule Adrian Cioroianu, ce înseamnă Institutul de Istorie Recentă a României, care este locul său în societatea actuală românească? - Cred că este un demers foarte interesant. Am mulți prieteni...
Sonia cu accent grav și hiat (28)
de Daniela Luminita Teleoaca
Sfârșit de cuptor. Unul strict calendaristic. Altfel, prognozele Tv și cele interioare, prelungesc expirul saharic de iulie cu mult peste granițele proprii. Zile, ore, minute, secunde...., toate sunt...
Nimic spectaculos. O altă trecere doar (IV)
de Daniela Luminita Teleoaca
Sfârşit de cuptor. Strict calendaristic. Altfel, prognozele Tv și cele interioare prelungesc expirul saharic cu mult peste graniţele proprii. Zile, ore, minute, secunde, toate sunt drămuite sever....
În afara visului
de Irina Lazar
O margine fără borduri unde este posibil să păzească șerpi de apă și stele suprapuse ne împiedicăm, sprijinindu-ne de niște biete corpuri pășim, precum niște scafandri pe marte (zâmbetul tău are...