"Ce-a fost până azi. azi. ce-i acum" – 21502 rezultate
0.07 secundeMeilisearch
primul_volum_virtual
Ce-ai avut cu Beethoven mă animalule?
de Radu Herinean
andrada
hhmmmm....:-? ma numesc Dada-Andrada si.. primii pasii i'am inceput nu de mult, cu multe interese ce ma atrag de la drumul initial.. Ziua in care m'am nascut (25.07.1992)..a fost banala.. aiureah.. pana cand glasul meu.. a spart acea monotonie absurda.. am reusit sa supravietuiesc de atunci pana azi.. cu intamplari placute.. neplacute.. Trecutul meu a inceput sa prinda glas, pacat ca ma irita bratara , ca scriam mai multe.. Poate k privirea ta se va ingropa in frazele contradictorii cu viata.. Nu ma vei cunoaste niciodata foarte bine, nu sunt o oarecare, mintea mea are cu totul alte legi... Prin natura mea.. zambesc la orice, insa un zambet parfumat... rar il vezi.. Sunt condusa de visele realitatii, pacat ca tu nu ma vei conduce...].. Nu'ti imagina lumina ochiilor mei, aproape de tine, din moment ce nu ma cunosti.. Imi cresc sansele sa te cunosc, asta numai daca te'ai intrebat vreodata cum reactionez la cuvintele tale.. Imi place sa dorm, sa ajung cu mainile in lumea abisului, sa...
2 poezii, 0 proze
Liviu Rebreanu
Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885, comuna Târlișua, județul Bistrița-Năsăud – d. 1 septembrie 1944, Valea Mare, județul Argeș) a fost un romancier, dramaturg și academician român. Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 în satul Târlișua (din fostul comitat Solnoc Dăbâca - azi județul Bistrița-Năsăud), fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi (născută Diuganu). Din păcate, nu toți frații sau surorile sale au supraviețuit până la majorat. În tinerețe, mama sa (1865/1945) era pasionată de teatru, fiind considerată "primă diletantă" pe scena Becleanului de baștină. Ambii părinți constituie modelele familiei Herdelea care apare în Ion, Răscoala, Gorila, etc. În anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat în comuna Maieru, pe valea Someșului. Potrivit afirmației scriitorului: În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Până ce, când să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu. În scrierile sale de...
6 poezii, 0 proze
Ion C Pena
Ion C. Pena (n. 25 august 1911, comuna Belitori, azi Troianul, județul Teleorman – d. 29 iulie 1944, Alba Iulia) a fost un publicist, poet, epigramist și prozator român. S-a născut într-o familie de țărani agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chiriță (Firică) Pena (1888 - 1963 și Polibiada (Lisandra) Pena (1888 - 1971). Rădăcinile familiei scriitorului pe linie paternă se trag din marginimea Corabiei, ce ținea atunci de vechiul județ Romanați. Mort în rǎzboi, perceptorul - scriitor este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia alaturi de fiul lui Sadoveanu. Ion C Pena, perceptorul – scriitor, dublu cenzurat, scos de comunisti din istoria literaturii. A scris și s-a impus într-o perioadă tulbure a istoriei noastre, urmată de epoca devastatoare a de regimului comunist, care a dus la scoaterea sa în afara circuitului public prin includerea de cǎtre ciracii cenzurii în "fondul special interziși - (S)", între 1945 și 1989. Viața lui s-a desfǎșurat sub zodia...
20 poezii, 0 proze
rusoiu raluca
Textele mele...sa ma gandesc ...ce pot sa spun despre ele?!Sunt cuvinte rupte din suflet,scrise in urma unei lovituri demonice.Cicatrice am inca si azi...tot ce am scris am simtit pana in adancul sufletului,am trait pana in adncul maduvii si am gandit ...poate... pana in adancul neuronului.Acestea reprezinta "Moartea unui inger" dupa cum am si o proza, trecerea d la speranta la deznadejde,suferinta, dezamagire, si, in sfarsit, la moarte.Poate suna prea dur moarte, dar nu ma refer la moartea trupeasca, ci la cea sufleteasca, ceea ce este si ma dur.Poeziile mele sunt lopeti d pamant puse una peste alta pentru a-mi ingropa viata.Prin poeziile mele si proze sper ca lumea sa invete ceva din ele si sa nu faca aceleasi greseli ca acele "personeje lirice".Totul incepe frumos, la inceput cuvinte frumase, inaltatoare, dar treptat, treptat duc spre morminte , demoni, iad etc.Insa in spatele acestor cuvinte se afla cel mai amar sentimet-dragostea.Ce a fost dragostea pentru mine?!moartea ingerului...
60 poezii, 0 proze
Ștefan Gh. Theodoru
Scriitorul Ștefan Gh. Theodoru s-a născut în 11 iunie 1921 la Brăila. Tatăl său a fost inginer constructor și este urmașul unei vechi familii românești, iar mama este descendentă a unuia dintre căpitanii de panduri ai lui Tudor Vladimirescu. La vârsta majoratului opteaza pentru profesia pe care a avut-o și tatăl său, urmând Facultatea de Construcții din cadrul Școlii Politehnice din București, pe care a absolvit-o în anul 1946. În timpul vacanțelor a participat la instrucție în cadrul unei unități de elită a Armatei Române, Regimentul Pionieri-Gardă. În vara anului 1944 participă , având gradul de sergent t.r., la consolidarea și apărarea liniei de fortificații Focșani – Nămoloasa. Pe timpul întoarcerii armelor și-a comandat cu competență și curaj subordonații, fapt ce a făcut ca subunitatea pe care o comanda să nu aibă nici o pierdere. Datorită meritelor dovedite pe front, ulterior a fost avansat până la gradul de maior în rezervă. După război, paralel cu activitatea de constructor,...
4 poezii, 0 proze
Clément Pansaers
Clément Pansaers (1 mai 1885, Neerwinden - 31 octombrie 1922, Bruxelles) a fost principalul reprezentant al dadaismului în Belgia. A început să scrie poezii în 1916 după ce a abandonat cariera sa de egiptologist. Împreună cu câțiva avangardiști din Bruxelles, a fondat revista Résurrection, ce a publicat texte timpurii de Carl Einstein, Pierre Jean Jouve, Franz Werfel ș.a. Prima sa carte cu adevărat "dadaistă" este "Pan-Pan au Cul du Nu Nègre", publicat în 1920. Împreună cu cartea "Bar Nicanor" (1921), a fost citit și apreciat de scriitori precum James Joyce, Ezra Pound, Theo Van Doesburg, Francis Picabia sau André Breton. Pansaers s-a mutat la Paris în 1921, unde s-a implicat în mișcarea dada până ce a murit timpuriu din cauza bolii lui Hodgkin. Opere * Le Pan-Pan au Cul du Nu Nègre (Bruxelles: Editions Alde, 1920) * Bar Nicanor (Bruxelles: Editions AIO, 1921) * L'apologie de la paresse (Antwerp: Ca Ira!, 1922) * Bar Nicanor et autres textes dada, ediție editată de Marc...
0 poezii, 0 proze
Dan Brown
Dan Brown (n. 22 iunie 1964 în Exeter, New Hampshire) este un autor american de thrillere detective de senzație, după ce a avut diverse ocupații (compozitor de cântece și profesor de limbă engleză), sau mai precis de simbolologie). Brown este interesat de criptografie, chei și coduri, care sunt o temă recurentă în poveștile sale. Până în prezent, cărțile sale au fost traduse în mai mult de 40 de limbi. În 1996, Brown a renunțat la catedră pentru a deveni scriitor cu normă întreagă. Fortăreața Digitală a fost publicată în 1998. Blythe s-a ocupat mult de promovarea cărții, a scris declarații pentru presă, i-a stabilit întâlniri pentru talk-show-uri și a aranjat întâlniri cu presa. Câteva luni mai târziu, Brown și soția sa au publicat „Cartea Cheală” (The Bald Book), o altă carte de umor. A fost oficial recunoscută ca fiind a soției sale, deși un reprezentant al editorului a spus că această carte a fost scrisă în primul rând de Brown. Primele trei romane ale lui Brown au avut puțin...
5 poezii, 0 proze
Ștefan Radof
Ștefan Radof (n. 1 Decembrie 1934, comuna Buftea, județul Ilfov), este un actor și scriitor român. Biografie Este fiul lui Ion (Ioan) Radof (născut în Basarabia, în comuna Cot-Chitai, plasa Ismail, județul Cetatea Albă) și al Mariei Radof (născută Nicolae), din comuna Butimanu, plasa Răcari, județul Ilfov. Școala primară a făcut-o la școala Parohiala – catolică “ Sfântul Iosif “ din București apoi a urmat cursul inferior al “Colegiului Național Sfântul Sava“. După reforma învățământului s-a înscris la o școală comercială. După ce a promovat un examen de diferență, aprobat de Ministerul Învățământului, a urmat și absolvit în 1952 ultimii doi ani ai Școlii Medii de Comerț Exterior Nr. 2, din București, după care a fost repartizat ca funcționar la B.N.R.- Ploiești – filiala Puchenii Moșneni. Tatăl său a fost un mic negustor în București până în anul 1949 când a fost obligat să-și radieze firma. În 1952 a fost arestat pe stradă de securitate și condamnat politic de Tribunalul Militar -...
1 poezii, 0 proze
Max Jacob
Născut la 12 iulie 1876, la Quimper, Bretania, Franța, într-o familie de evrei. Se înscrie la Școala Colonială din Paris, pe care o abandonează pentru o carieră artistică. Pe bulevardul Voltaire, împarte o cameră cu Pablo Picasso, care i-l prezintă lui Guillaume Apollinaire, care, la rândul său, îi face cunoștință cu Georges Braque. Devine bun prieten cu Jean Cocteau, Cristopher Wood și Amedeo Modigliani. Jacob a trăit cea mai mare parte a vieții sale în sărăcie, prestând tot felul de slujbe umilitoare. S-a convertit la catolicism în 1915, la șase ani după ce a avut o viziune cu Cristos. În 1921 pleacă în sătucul Saint Bennoit-sur-Loire, unde se claustrează într-o mănăstire benedictină. Rămâne aici până la arestarea sa de către naziști, în februarie 1944. Moare din cauza unei bronhopneumonii, în următoarele luni (5 martie 1944), în lagărul de concentrare de la Drancy, aproape de Paris. A fost poet, prozator, critic și pictor.
5 poezii, 0 proze
Adrian A. Agheorghesei
Totul a fost sublim până am trecut - ilegal - frontiera prin sudul mamei, într-un șase cireșar, prin 1984. ...Copilăria, cu de toate și nimic, încă e valabilă marțea și-n toamnele cu soț. …Mama a vrut contabil, deci – liceu economic. O factură îmi poate scrânti iremediabil sinapsele și orgoliul. Licențiat în modul de a spune complicat că nu știu nimic, adică în filosofie. …Torturez copaci de vreun deceniu, cu tot cu pauze de masă și somn. Într-una dintre aceste recreații care a durat numai trei ani, îmi dau foc la cinci sute de texte. N-am băut cenușa! Când mâzgălesc vorbe, o fac duios, compact, cu vis de răspundere, cu prezență de sictir și, uneori, în lipsă de mine. ...Ce-i poezia? Câteodată, infirmieră cu craci groși, riglă și ferestre deschise în palme. Altădată, camionagiu în moarte cerebrală - donator compatibil. ...Ce ofer versului? Șuruburi, cârje, intimitate, timp. Foarte rar, uter. …Ce-mi oferă el? Leucoplast cu gust primăvăratic, după ce-mi toarnă șuturi în gură. ...Literar...
109 poezii, 0 proze
Ce-a fost până azi. azi. ce-i acum
de Ada Albu
Vreau să nu am televiozor. Stau Și scriu despre oameni. Oamenii sunt așa, oamenii sunt așa... Sunt apreciat doar când scriu despre o problemă evidentă. Când scriu despre existență - toți tac și sunt...
Liceenii
de Daniel Aurelian Rădulescu
... s-a îndoit azi timpul, ca anul, în două, într-un început de iunie cu totul necolegial, s-a rupt în două în sufletul din mine, în mintea care-mi bubuie de-un gong spre un tărâm, deznodământ fatal,...
Dreptul la poezie
de Axel Lenn
Mi s-a părut necesară o discuție cu toate cărțile pe față despre ceea ce se numește POEZIE. Există destule tentative de definire a poeziei (vezi... dicționarele explicative, de exemplu), dar, ca și...
zile de primăvară 3
de Ioan Postolache-Doljești
o zi din an a păpuşarilor? ce glumă amară! doar dacă e vorba de ziua stelară când zorii s-au trezit sub tâmpla lui Adam, zi în care trăim şi noi şi care, după vădite semne, lunecă în amurg spre...
Mărul discordiei –Izgonirea din Eden
de Mirela Văleanu
Plătim ș-acum greșeala din trecut Morav ușor avem de vrem mai mult. E clar că tot ce-i sfânt e bun, dar de temut. Ușor frivol aș spune, atunci când ai ceva fii posesiv, ia totul și « lumea o vei...
Brățara... de tinichea
de Liviu Gogu
Soarele se strecoară tiptil-tiptil spre asfințit plimbând conștiincios, peste șanțuri și gardurile caselor mai mult sau mai puțin procopsite, umbra lungă și deșucheată a domnului Petrescu, zis...
A Paris (5)
de Lorena Stoica
-Hm? Oh!... înțeleg… Da, sigur… Chelsea. - Ne cunoaștem de-o viață. Suntem vecini, am făcut școala împreună… Întind mâna în fața lui, cu palma ridicată într-un “halt” categoric. - Scuză-mă că te...
Intalnire
de ALIN BOARU
Intalnire Ai intalnit-o.In sfarsit…Acum ai cunoscut-o,ai simtit ce inseamna ea cu adevarat,ce rascoliri starneste in noi intalnirea cu ea. In timpul vietii,pana la marea intalnire,ti-ai spus ca doar...
Șarpele de aramă (XVII)
de Sorin Coadă
„Ultima oară când trag zăvorul la poartă. De câte ori nu mă gândeam la posibilitatea ca un accident… Acum sunt hotărât. Îmi lipsește, ce gând copilăresc, un cor antic menit să dramatizeze situația....
