"Ce curvă este viața uneori!" – 21326 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
primul_volum_virtual
Ce-ai avut cu Beethoven mă animalule?
de Radu Herinean
grecu ioan
Venim singuri pe aceata barca ancorata in marea vietii pe care unii o numesc traiectorie personala sau destin;dar eu ii spun simplu:sansa.Viata mea este o continua cursa spre infinitul posibilitatilor si a ocaziilor.Viata este o loterie a sanselor! M-am nascut nu demult,cu ganduri tinere,dar cu aspiratii mult mai batrane,eruptii vechii isi au inca ecoul in mine,cel caruia ii place filozofia,poate ma intelege.E foarte greu sa faci un rezumat al propiei vietii,cand aceasta e de doar 16 ani,fara sa ai sentimentul ca omiti ceea ce e important,chiar daca spui doar banalitati! Poate ca sunt un introvertit,dar atata timp cat sunt eu pot face orice,chiar imposibilul!!!!!
3 poezii, 0 proze
DGDan Giosu
REPERE, Nr.116 29 ianuarie - 5 februarie 2002 Vine o vreme în viața unui individ (fie el masculin, feminin sau, la alegere, androgin) când doar cărțile mai sunt în stare să calmeze și să liniștească tot ce au tulburat ceilalți. Și când spunem cărți, spunem \"Scândura lui Afansol\" a lui Dan GIOSU. Unul dintre prozatorii care ar putea cu ușurință să fie încadrat la optzeciști de către o istorie riguroasă a literaturii. Un simplu cititor, însă, străin de periodizări sau clasificări savante - ar remarca, fără îndoială, că proza scurtă la care s-a înhămat Dan Giosu, se bucură de puternice accente de umor și absurd, ceea ce pentru noi înseamnă deja mult, dacă nu cumva totul. Ioana BRADEA Un prozator neobișnuit Proza poeților sare de obicei peste cal. Și fie că acest cal este un cal de lemn, cal de bătaie, cal beat sau treaz, ea poate fi bună, proastă, realistă, fantastică, suprarealistă, avangardistă, expresionistă, metaforică, sarcastică, absurdă, toate la un loc; poate fi oricum, poate...
0 poezii, 0 proze
ITIonelia Tugui
Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...
14 poezii, 0 proze
UGUliana Gaina
Absolventa a Universitatii de Stat din Republica Moldova, facultatea Litere, specialitatea Limba si literatura romana - limba engleza. Am inceput a scrie din placerea de a ma ascunde printre cuvinte, din dorinta de a spune ceea ce nu pot spune cu glas tare; mult timp mi-a fost teama sa arat cuiva gandurile mele din frica de a nu fi inteleasa si din frica de a fi considerata ciudata, dar fiecare dintre noi este ciudat in felul sau pana la urma, nu?! Scrisul ma linisteste, imi permite sa fiu "eu", imi permite sa iubesc, sa urasc si sa ma regasesc cand ma pierd...
1 poezii, 0 proze
GEGusa Monica Elena
M-am nascut intr-un mic orasel sudic,un colt de lume cu o vaga localizare pe harta pt majoritatea oamenilor. Totusi, nu pot vorbi despre acest oras precum locul copilariei mele. Am fost crescuta pana la 7 ani de catre bunici,la tara, si poate ca acesta a fost "pilonul" iubirii fata de tot ceea ce este natural, frumos, misterios, omenesc. Cel mai mult iubesc campul si marea. Imi dau senzatia de libertate, de pace, de fericire suprema... E ca si cand as intra in simbioza cu natura, ca si cand m-as uni cu ea... E senzatia aceea de apartenenta la ceva...Defapt, nu cumva noi apartinem naturii si nu invers?
16 poezii, 0 proze
Eftimie
CRONICA LUI EFTIMIE Cronica lui Macarie , ca cronica oficiala a lui Petru Rares , avea menirea sa glorifice personalitatea acestuia. Scrierea lui Macarie inaugureaza in literatura slavo-romana un gen nou al cronicii, necunoscut in tarile noastre pina atunci. Cronica lui Macarie este o cronica literara. Cronica lui, si in mod cronologic, si ca maniera literara a fost continuata de catre egumenul Eftimie, care scrie o cronica cu date de la anul 1541 pina la 1553. Nu se cunoaste bine cine a fost Eftimie si unde a fost egumen. Cronica lui Eftimie s-a pastrat in acelasi sbornic de la Kiev de provenienta din Slatina Moldovei. Eftimie arata, la inceput, ca el continua “opera si osteneala” episcopului Macarie, din porunca domnitorului Al.Lapusneanu, descriind “ce s-au intimplat de aci inainte … pe scurt, ca nu cumva cu trecerea vremilor sa se cufunde si acestea in adincul uitarii”. Eftimie povesteste, in acelasi stil retoric, faptele din a doua domnie a lui Petru...
0 poezii, 0 proze
GAGOLCEA LAURENTIU ALEXANDRU
Am început să scriu la începutul anului 1991 pentru a spune cumva ce nu puteam spune pe vremea aceea care încă mirosea a dictatură . Am început să scriu bacovian descoperind că există întradevăr "terapie prin scris ". În anul 1993 încurajat de colegii de clasă și de profesoara de limba română Gearmaty Salvina am obținut locul doi la concursul din vremea aceea "Tinere condee" . Am scris și scriu poezii despre viață, despre tine, despre mine și despre gândul nostru nespus, ascuns poate și nouă în momentul acesta . "Nu scrii fiindcă ai ceva de spus , ci fiindcă ai dori să spui ceva " Cioran - Sfârtecare
8 poezii, 0 proze
curta laura
sunt o fiinta de undeva din marele judet cluj. sunt in permanenta cautare de frumos si bine... vreau sa zbor si evident, fac asta prin ceea ce scriu...
1 poezii, 0 proze
FCFlorina Caldarariu
Nu am avut curajul sa arat cuiva ceva din ce scriu.
3 poezii, 0 proze
MCmarius ciobanu
Nu stiu ce mare lucru as putea sa spun despre mine. Am publicat prin ceva reviste in timpul liceului si intr-o antologie undeva prin 1999 care se numea "Melancolii la ore princiare". Au urmat apoi foarte multi ani in care nu am mai scris nimic si nu stiu daca pentru ca nu am mai putut sa scriu sau pentru ca nu am mai vrut sa scriu. Am luat-o de la inceput de un an aproape si inca mai am multe de invatat. Ii multumesc in primul rand domnului Constantin T. Ciubotaru care desi nu mi-a fost dascal mi-a transmis cumva ceva din dragostea dumnealui pentru scris.
33 poezii, 0 proze
Ce curvă este viața uneori!
de REMUS BRAD
Ce curvă este viața uneori! Asemeni unei femei prefăcute vrea să-i convingă pe fraieri și visători că sub vălul mătăsos are o inimă catifelată, ca petala unei flori, dar gândul ei ascuns, capricios,...
Timpul nu vindecă rănile
de mihai traista
(Nuvelă) «Vino moarte să mă iei, dar când vei ajunge, ferească-l Dumnezeu pe acela dintre noi care nu va ști să zâmbească mai frumos ca celălalt» (Ardian-Christian Kuciuk) Ultima dorință a lui Ovidiu...
Andrei Neagu - un risipitor de clipe
de Maria Prochipiuc
*** pestisorule de aur, in pantecul mamei calatoresc spre tine da-te prins, am trei dorinte fierbinti: o vreau! o vreau! o vreau! micutule, ai grija ce-ti doresti, uneori viata-i o curva a gandit,...
viata la 40 de grade 4
de andrei arnautu
Nu stiu cum a trecut timpul. De altfel nu am notiunea timpului. Cand beau nu stiu cand trece timpul. Pur si simplu pierd notiunea timpului. Nu stiu cand trece timpul , efectiv nu stiu. Se dilata sau...
Cu fără
de Doru
pe patul nostru gem niște femei goale toate sunt tu și tu ești toate când aduci noaptea acasă te-așezi peste ele jucăușa nu mai are vlagă curva se întoarce-n fecioară amanta își smulge aripile soția...
și elefanții plâng uneori
de Anghel Geicu
-I- singurătatea este un buzunar gol cusut în carne aproape de inimă din când în când bate la ușă trage fermoarele se uită pieziș e greu de crezut cât infinit se găsește acolo cât spațiu cât pământ...
Ceea ce nu se cade
de Nicolae Diaconescu
Ceea ce nu se cade Orice mamă normală, fie ea și din regnul animal, își apără puiul. Afirmație banală! Cât copilul crește, mama își manifestă nedisimulat afecțiunea iar copilul o păstrează în...
Despre femeie
de Paul Rotaru
Femeia este un simbol al vieții. Bărbații o acuză că ea este pricina marilor dezastre din istoria omenirii, dar ei știu cel mai bine că, de foarte multe ori, răul provocat de o femeie este un răspuns...
Destine din spațiul saharo-siberian (2)
de Doru Ciucescu
Vsegdapianâi (Mereubeat) este un mândru proprietar al unui apartament cu două camere din Kurgan, în Siberia, nu prea departe de Munții Urali. Îi place ca, de câteva ori pe zi, să se plimbe de-a...