"Apun" – 20227 rezultate
0.01 secundeMeilisearchanunturi_editoriale_evenimente
Anunturi editoriale sau de evenimente.
de Adina Ungur
cenaclu_agonia
anunturi si cronici cenaclu Agonia.ro
de Radu Herinean
dragoi andreea cristina
LUI EMINESCU Rasare,apune,in lacrimi de stele Un geniu din neguri de ere... Sta straja la cumpana veacului sfant Si-si cauta-n tihna un tainic mormant! E steaua singuratatii cazuta Pe sfant pamant romanesc. O raza abia aparuta, Dar stinsa in tacere pe veci! Eminescu,altarul poeziei, rostita In limba dulce si clara, Iubire si taina mereu harazite Sa bucure un popor si o tara!
1 poezii, 0 proze
GCGrigore Cugler
Grigore Cugler (pseudonimul Apunake, n. 7 aprilie 1903, comuna Roznov, județul Neamț - 30 septembrie 1972, Lima, Peru) a fost un muzician, grafician, diplomat și scriitor român. S-a născut la Roznov, unde a învățat limbile germană, română, spaniolă, franceză și și-a scris o mare parte din proza sa satirică. A fost fiul arhitectului austriac Karl von Kugler, e rudă cu Matilda Cugler-Poni, o poetă de la cenaclul Junimea, condus de Titu Maiorescu. Sub raport strict familial, Grigore Cugler a fost vărul criticului de artă Petru Comarnescu și, pe linie paternă, nepotul Matildei Cugler-Poni, afirmată ca poetă în anturajul mai mult decît pretențios al \"Junimii\" lui Titu Maiorescu. A studiat muzica sub indrumarea lui Alfons Castaldi, George Enescu și Mihail Jora, la Conservatorul din București. În postura muzicianului începător, Grigore Cugler a compus cîteva lieduri și valsuri, și a fost distins în 1926 cu un premiu \"George Enescu\" la un concurs rezervat tinerelor talente. A fost de...
8 poezii, 0 proze
TTTeodor Tudor Topan
Mi-era rau dor de tine, soare ranit de timp, Cand cu ochii plini de lacrimi Te visam si te-nviam. Viata ti-o impodobeai cu rogvaiv de duzi. Cu mana dezvaleai planetele ce-apun Si cu sufletul, prin infinituri, cautata-i a ta mama. Cu vocea-ti bantuiesti o clasa fara alb de sfant, Iar mersu-ti zgomoteste printr-o casa de sticla. Patru pereti, patru ceasuri iti erau, Numarandu-ti vesnicia clipei Care iti inchide sicriul cu un juramant: NU AI SA MORI UITAT!
15 poezii, 0 proze
MMMario Meléndez
Mario Meléndez (Linares, 1971). Estudió Periodismo en la Universidad La República de Santiago. Entre sus libros figuran: “Autocultura y Juicio” (con prólogo del Premio Nacional de Literatura, Roque Esteban Scarpa), “Apuntes Para una Leyenda” y “Vuelo Subterráneo”. En 1993 obtiene el Premio Municipal de Literatura en el Bicentenario de Linares. Sus poemas aparecen en diversas revistas de literatura hispanoamericana y en antologías nacionales y extranjeras. Ha sido invitado a numerosos encuentros literarios entre los que destacan el Primer y Segundo Encuentro de Escritores Latinoamericanos, organizado por la Sociedad de Escritores de Chile (Sech), Santiago, 2001 y 2002, y el Primer Encuentro Internacional de Amnistía y Solidaridad con el Pueblo, Roma, Italia, 2003, donde es nombrado Miembro de Honor de la Academia de Artes y Letras de Roma. Además dirige, durante dos años, un taller literario en la Cárcel de Talca que dio origen al libro “Los Rostros del Olvido” (dos volúmenes) donde se...
75 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
intreaga Prefață a lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea \"Sânt pentru ca Este\" Au apărut în vremurile noastre, pe planetă, milioane de cărți și tot atâtea milioane de monumente ale prostiei și orgoliului de-a fi scriitor cu orice preț. Pădurile pământului au fost exterminate cu sălbăticie pentru a se tipări pe lemnul lor disprețul și aroganța unor indivizi care, în fața Creatorului, descalifică specia umană. Nu este prima dată când spun că lemnul plânge de durere când este imprimat cu stupizenia și obscenitatea umană și vibrează fericit atunci când se aplică pe el cerneala tipografică a Înaltului. Cartea lui Harry White de Danciu a bucurat lemnul sacrificat pentru a fi editată, afirm acum, când piața literară e plină de surogate subordonate mentalității de tarabă. E timpul altor cărți, a venit vremea ca “glorioasa literatură” să apună, să întâmpine cu respect o altă ordonare a literelor, cuvintelor, frazelor și sensului acestora. Omenirea trebuie să învețe altă limbă, una universală,...
0 poezii, 0 proze
FGFélix Grande
Félix Grande (Mérida, 4 de febrero 1937) poeta, flamencólogo y crítico español. Se le considera uno de los grandes renovadores de la poesía española de los años sesenta. Aunque nació en Mérida, Badajoz, vivió su infancia y juventud en Tomelloso (Ciudad Real), donde su abuelo era cabrero. Hijo de un guardia de asalto, era guitarrista flamenco cuando, según ha contado él mismo, decidió cambiar ese instrumento por la literatura, que en su pluma posee mucha relación con la música. En Tomelloso fue jornalero y descubrió el amor. Su obra evolucionó desde la inspiración machadiana y el compromiso social de Las piedras a una reflexión sobre el lenguaje y el erotismo. Premio Adonais en 1963 por Las piedras. Otras obras del autor son Música amenazada (1966), el libro de relatos Fábulas, visión crítica del mundo actual (1991) y el ensayo Apuntes para una poesía española de posguerra (1970). Está casado con la poeta Francisca Aguirre con la que ha tenido una hija, también poeta, Guadalupe Grande....
1 poezii, 0 proze
atunci sa ramana
Detest 100% din oameni. Da, ma includ intre ei.
1 poezii, 0 proze
Ajunge pseudonimul :P
2 poezii, 0 proze
JSJosé Asunción Silva
Nascut la Bogota, oras in care s-a si sinucis in 1896, Jose Asuncion Silva are o biografie plina de neprevazut si contardictii. Jurnalist, afacerist- falimentand afacerile de familie, secretar de legatie, sunt cateva repere din biografia poetului, caruia marea i-a inghit manuscrise, cu ocazia naufragiului vaporului Amerique, petrecut in 1895. Engleză José Asunción Silva (November 27, 1865 in Bogotá – May 23, 1896 in Bogotá) was a Colombian poet. He is considered one of the founders of Spanish-American Modernism. Born into a wealthy and cultured Bogotá family, Silva led a carefree life, traveling to England, Switzerland, and France in his early adulthood. However, with the death of his father and the increasing financial struggles his family experienced thereafter, Silva was forced to return to Colombia. Incapable of paying his family's enormous debts, Silva accepted a diplomatic position in Caracas. While there, he was encouraged by fellow writers to pursue his poetry. In 1895,...
2 poezii, 0 proze
MAManuel Acuña
Manuel Acuña Narro (27 August 1849 – 6 December 1873) was a 19th-century Mexican writer. He focused on poetry, but also wrote some novels and plays. Even though he was famous at an early time of his life, he decided to commit suicide. It is not certain why he killed himself, but it is thought that he did so because of a woman. Acuña was born in the city of Saltillo, Coahuila, on August 27, 1849 to Francisco Acuña and Refugio Narro. He was taught how to write and read at an early age. Later he studied in the “Colegio Josefino”, in Saltillo. Around 1865 he was transferred to Mexico City to the School of San Ildefonso, where he entered as a full time student. Here he studied mathematics, Latin, French and philosophy. Acuña lived at a time at which Mexican society was dominated by philosophical-positivist intellectuality. Furthermore he was living as a romantic tendency in poetry was occurring. In January 1868, Acuña initiated his studies in medicine at the...
1 poezii, 0 proze
Apun
de Marius Manole
Printre fulgii de zăpadă, printre norii care cern, Printre foile pe care poeziile-mi aștern, O să-nchei în astă seară un razboi ce-l am în gând, Si îl port adânc în mine, cu lumea de pe pământ. M-au...
Apune tineretea
de George Lesnea
Apune tineretea, începe iarna-n păr, Tot mai departe-i cerul făgăduit de viată, Trec zile de cenusă, trec ore reci de ceată Si gândul bea otravă crezând că-i adevăr. Ca un lintoliu vine o nouă...
Apunand
de Cristina Davidescu
m-aș putea obișnui foarte ușor cu gândul că într-o zi fluturii mi se vor ofili culorile își vor lua lumea în cap și vor începe să caute prin sertarele de argint ale domnului Salvador un colț mai...
Apune vara
de puica ioana tamina
Apune vara E-amurg de toamna timpurie Si ciorile tac. Plopii-mbatranesc incet Si sufletul mi se scurge la vale. Luceste ploaia pretutindeni, Iarba se afunda, Si lumina-i pe duca. Ma sfasii incet,...
Apunea, apune, va apune
de Vlad Dumitru
Mai ții minte când Soarele ne veghea printre ochii somnolenți întredeschiși cu un zâmbet adormit de bunic pe față? Marea ne ținea morală Și noi o ascultam râzând Îți amintești cum ningea cu fulgi...
Apunake și alte fenomene (fragment)
de Grigore Cugler
V De trei zile Apunake își căuta zadarnic soția. Plecaseră din Limonorado și, puțin timp după aceea, ajunseseră în valea fluviului Cergă unde, la confluența acesteia cu valea Automobiliștilor...
Apune soarele
de magdalena chirilov
Stau și aștept cu ochii în tavan, cineva tîrăște o ladă, hîrjîitul îmi intră pe sub piele, o furie mi se înalță spre gît, închid ochii să nu mai aud, doar tăcerea ne îngroapă în morminte cenușii....
Apune soarele 1
de Friedrich Nietzsche
1. Nu multă vreme vei mai fi însetată tu, inimă-n pârjol! Făgăduința e-n văzduh, mă abură din guri necunoscute, – răcoarea mare vine... Soarele meu mă dogorea-n amiază: fiți binevenite-aici, la mine,...