"Același sine" – 20257 rezultate
0.02 secundeMeilisearchflorin stanica
M-am născut pentru a fi mecanic, dar drumul vieții a deraiat de pe șine. Mecanicii au reușit să-l pună pe șine, dar nu pe aceleași șine. Așa se face că am ajuns la maturitate să fiu pe o altă cale, iar destinația este cu totul alta. În curând voi ajunge într-o poziție socială care-mi va interzice să pun mâna pe vaselină, ulei de motor sau orice altceva în afară de cărțile de specialitate ce devin antice imediat ce au fost citite. cu pasiune și multă bucurie din partea unui oarecare care se pricepe la multe, însă nu pricepe orice și... care în același timp nu uită chiar dacă este nevoit să ierte. Cel mai eficient într-u iertare este însăși uitarea.
1 poezii, 0 proze
AAAlin Avram
...sunt o amagire a mea pentru ca alerg in dreapta si in stanga printre carti,intocmai ca un copil printre jucarii..nu ma pot axa!...mi-am gasit domeniul, insa tot inot intr-o vastitate a posibilelor “sine”..cine sunt eu?, cum sunt eu?...sau pe unde voi fi?, cum voi fi?, cine voi fi?.....prea multe intrebari pt prezent…nu-i bine sa constientizez unde ma aflu, caci ma dezamagesc, insa in acelasi timp nu ma pot opri din a ma compara pe MINE cu cei din jur…ori mai bine zis PE CEI DIN JUR cu mine?......mai bine neg toate intrebarile si cu ochii inchisi, necontientizand deci, voi ajunge UNDEVA... Insa, in cine ma incred eu in drumul asta, cand nu ma cunosc nici macar pe mine atat de bine, incat sa ma indrept spre UNDEVA.. ..cea mai importanta persoana din viata mea voi fi EU..cand voi avea deosebita onoare de-a face cunostinta cu MINE! Iei in deradere intrebarile adresate mie personal? Da, da, tu- cititorule! Tie iti vine a rade? Dar tu prietene, intreaba-te in sinele tau, si-apoi rapid...
79 poezii, 0 proze
VMVicleanu Mihaita
M-am nascut la Galati, in anul 1986. Sunt student in anul 3, la Universitea Dunarea de Jos, Galati, la Faculatea de Litere si Teologie, Sectiunea Engleza -Franceza. Am inceput sa scriu poezii si scurte nuvele acum 5 ani. De atunci, scrisul mi-a devenit confidentul si in acelasi timp rivalul meu, in lunga cursa a cunoasterii de sine.
56 poezii, 0 proze
ARArthur Rimbaud
Jean-Nicolas-Arthur RIMBAUD (Cherleville, 20 oct. 1854 – Marseille, 10 nov. 1891) Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere "Les étrennes des orphelins". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric "Le Bateau ivre" ("Corabia beată"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele...
142 poezii, 0 proze
Jean Nicolas Arthur Rimbaud
Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere \"Les étrennes des orphelins\". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric \"Le Bateau ivre\" (\"Corabia beată\"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabilește în 1871 în...
0 poezii, 0 proze
Jean Nicolas Arthur Rimbaud
Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere \"Les étrennes des orphelins\". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric \"Le Bateau ivre\" (\"Corabia beată\"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabilește în 1871 în...
0 poezii, 0 proze
Szasz Emeric
Declaratie de dragoste E ziua ta calendarul ca o amendă nimic schimbat Doamne ajută!copiii si sănătate același chimir rate rulante nu nu vreau să ieșim mai cîrpim risipa și desfată-te acum măcar după douăzeci de ani cu o halcă de hatîr ce-o fi:un chilipir o mărunțime -ancoră mocnitelor valuri aride Alt an egal ritual: îmi fac mea culpa deși palmele-mi curg rîu inflație pe milostivi-ți sîni nu le știu măsura nici atît la chiloți ștrampi pantofi etîcî așa că te rog reverberează plenar andante andante fosnet al ierburilor necosite-n extaze la tocita ofrandă a simetrice roze Și ce-ți doresc? Ce gingaș tupeu! din bolovan nu iscă stele poezia mea pecum mersul pe jos știu si eu așa la prima strigare La nesfîrșit siamezi să mulgem zorii și molcoma datina matinală: cafeaua cu caimac cescuță de vitrină farfurioară linguriță de argint invariabila rugăminte mai tare si mai amară
4 poezii, 0 proze
Michel Camus
Ziarist , animator de reviste si de colectii de carti , editor , producator de emisiuni radio , a consacrat mai multa energie altora decit lui insusi . Dar in acelasi timp , totul se armoniza , tindea spre acelasi scop in acest spirit curios , pasionat de spiritualitate , de ezoterism si de filosofie . Gusturile si interesele sale se uneau cu cele ale autorilor pe care ii iubea sau pe care ii publica , de la Sade la Raymond Abellio , de la Rene Daumal la Roberto Juanoz , Adonis si Christian Bobin . Cartile lui Michel Camus sint marturia unei cercetari in care poezia devine drum al cunoasterii , luind-o adesea pe caile aforismului . Poezia , credea el , este o cale de apropiere de acest > caruia misticile tuturor religiilor au incercat sa-i traseze harta . Citam \"Paraphrases Heretiques\"(1983) , \"Proverbes du silence et de l`emerveillement\"(1989) sau , mai recent , \"Aphorismes sorciers\"(1996) si \"Adonis le visionnaire\"(2000). (apud Patrik Kechian)
2 poezii, 0 proze
ECEmil Cioran
EMIL CIORAN s‑a nåscut în 8 Aprilie 1911 la Råsinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran — preot în Råsinari — si al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventeazå, începînd din 1921, Liceul Gheorghe Lazår din Sibiu, oras în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 si 1932 urmeazå cursurile Facultåtii de Litere si Filozofie din Bucuresti. În ultimul an de facultate publicå articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Îsi încheie studiile universitare cu o tezå de licentå asupra intuitionismului bergsonian. În acelasi an (1932) se înscrie la doctorat, sperînd så obtinå astfel o burså în Franta sau Germania. În 1934 îi apare prima carte, Pe culmile disperårii, pentru care i se conferå Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati. Va mai publica încå patru cårti în tarå, înainte de a se stabili definitiv în Franta. Între 1933...
0 poezii, 0 proze
Aurelian Heleanu
Nascut la Ploiesti, in 1963. Absolvent al Scolii Populare de Arta din Ploiesti, la clasele de acordeon, chitara clasica si nai. In 1886 laureat al Festivalului de Chitara Clasica desfasurat la Sinaia, la sectiunea grupuri camerale, in duet, alaturi de Ganea Laurentiu. Absolvent al liceului "Toma N. Socolescu" din localitate. In 2004, apare primul volum de versuri semnat Aurelian Heleanu. In acelasi an, obtine un premiu la concursul interjudetean de poezie "Nichita Stanescu", iar in paralel, alte poezii apar in diferite reviste.
5 poezii, 0 proze
Același sine
de Popescu Toma
În spatele unei uși mereu închise, O ușă plină de surprize; Un alt drum de fiecare dată, Un alt eu o găsește spartă, Un alt tu-i întoarce spatele, Un alt eu nu-și lasă fratele; Am făcut atâtea...
Concordanță
de Nincu Mircea
Concordanța dintre lumina stelei Pe care o privesc și a cărei rază naște Depărtarea din vederea prin care cunosc Ceea ce devine-n uitare, mi se întregește Din trecerea de-a lungul adâncului Unde mă...
Căutare
de Dumitru Sava
mă consider un bun creștin și încerc să-mi înțeleg locul în relația cu zeul în calitatea mea de credincios lucid am ajuns la temătoarea părerea că prin misticismul său creștinismul comite gravă...
Eu și celălalt 13,14,15, Câmpurile 1,2,3
de razvan rachieriu
Când eu mă confund cu celălalt, convergem în centrul ființării a cărui substanță este conferită de esența divină și care vibrează pe frecvențele armoniei cu funcții de sincronizare. În centrul...
Uneori face...
de iscru adrian
Contemplarea uneori face din ieșirea din sine și-ntoarcerea în sine același act atunci mă simt ambiguu și orientat oarecum invers față de \"matria\" devenită materie devenită materia unde cu toții...
Risipit de gînduri...
de iscru adrian
Ești negativul unei stări ...simbolică ființă a unui sentiment risipit de gînduri ...de irositele gînduri pe care piaza indiferenței le întru-unește în dezvățul de trup totuși arta de-a trăi nu e...
eu?
de Dumitru Sava
înceată-i poteca și pasul mi-e greu și-mi pare prin vreme că nu mai sunt eu că eu-l sunt el răsărindu-mă greu și numai durere-i sunt eu îmi plânge pe umăr cu glas de orfeu mă arde-n privire cu râsu-i...
Fragmente de jurnal
de Petru Teodor
Infinitul… Am crezut că voi scrie ultimele rânduri într-un jurnal, pe ultima filă, totul având un caracter iluzoriu de finalitate, renaștere, amestecate cu speranța continuității, a persistenței unei...
Motivul dublului - între semn de text și semn de spectacol
de Ioana Petcu
Dacă vorbim despre figura din text, ea implică inevitabil o reluare la nivel exterior, vizibil pe scenă. La nivel de scriitură figurile nu se află izolate, ele se reiau în diferite locuri, se...
Pietonalul cu sens unic
de Iftime Vasile
Te-am întâlnit din nou aseară… Mereu pe același pietonal pe care, Mi-am tocit pașii și buzele Căutându-ți măcar o urmă. Pentru o clipă a fost o scânteie Și apoi tăciuni. Doamne, și cât foc cândva Ne...