" La prima întâlnire cu Iubirea vieții mele" – 23931 rezultate
0.06 secundeMeilisearchprofa-la-liceu
Jurnalul unei profe de liceu
indemn-la-nesupunere
Îndemn la nesupunere
de Liviu Nanu
cronici_eliad
Cronici pentru evenimentele de la Casa Eliad
de Radu Herinean
critica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
Raul Dorin Vasile But
Părintele Raul Dorin Vasile But s-a născut în localitatea Mireșu-Mare, jud. Maramureș, fiul lui Gheorghe, inginer minier și al Clarei, contabilă, primul din cei doi copii ai familiei. Copilăria și-o petrece în satul Cheud, jud. Sălaj, unde, sub grija bunicilor din partea mamei, experimentează prima întâlnire cu Dumnezeu, în rugăciunile fierbinți rostite șoptit la căpătâiul său de „mămuca”, femeie simplă, dar credincioasă, harnică și bună, cea care îl va și îndruma, mai târziu, spre slujirea Celui Sfânt. La Cheud, de mic, părintele va scrie, „inspirat de o carte de rugăciuni” primele sale versuri, și îi va promite lui Dumnezeu că-i va sluji! Ruperea de acel tărâm minunat al unei copilării fericite, în apropiere de Dumnezeu, se produce inevitabil cu puțin timp înainte de începerea primului an de școală (1985), când, la plecare, copilul Raul avea deja dorința de a împlini chemarea făcută de Dumnezeu și sporită de dragostea bunicilor, aceea de a fi preot. Orașul Baia Sprie devine un nou...
22 poezii, 0 proze
Adolfo Bioy Casares
S-a născut la Buenos Aires pe 15 septembrie 1914 și a murit pe 26 martie 1999; scrie prima nuvelă la 11 ani, începe să studieze dreptul și filozofia, dar întâlnirea cu Jorge Luis Borges îi schimbă destinul. Este unul din maeștrii absoluți ai literaturii fantastice. Dupa aceasta se dedică in intregime literaturii (cu Borges avea de altfel să colaboreze, începând prin a compune un... anunț publicitar pentru iaurtul produs de firma tatălui său si continuand cu o serie de povestiri polițiste). Nuvelele sale fantastice uimesc prin perfecțiunea construcției, în care imaginarul se suprapune cu realul. Tot ce scrie Bioy Casares ține, de fapt, de romanul de aventuri care nu suportă nici un adaos stilistic inutil. Se stinge din viață la Buenos Aires, fiind considerat un veritabil patriarh al literaturii fantastice. Romane publicate: La invencion de Morel (1940)( Invenția lui Morel, trad. rom. 2003) El perjurio de la nieve (1944)(Sperjurul zăpezii) Plan de evasion (1945)(Plan de evadare) La...
2 poezii, 0 proze
Leonid Andreev
Leonid Nikolaievich Andreev (9 August 1871 – 12 September, 1919) a fost dramaturg nuvelist și fotograf, lider al mișcării expresioniste în literatura rusă, unul dintre cei mai de succes scriitori ruși dintre anii 1902-1914. S-a născut în provincia Oryol, Rusia. Studiază inițial dreptul la care renunță, însă, pentru a urma o carieră literară. Trece prin perioade de cruntă depresie în timpul studenției, fiind, de multe ori, aproape de sinucidere. Întâlnirea cu Maxim Gorky este decisivă pentru Andreev; Gorky îl sprijină în cariera sa literară, mijlocind mediatizarea acestuia. După acest moment, a fost unul dintre cei mai prolifici și de succes autori din Rusia. Prima sa colecție de povestiri apare în 1901 și se vinde foarte repede, într-un tiraj de 250.000 de exemplare. În scurt timp, însă, își șochează publicul cu exentricitățile sale. Idealist și rebel, Andreev își petrece ultimii ani din viață într-o mare penurie materială, în Finlanda, unde se retrăsese din cauza succesului...
0 poezii, 0 proze
marin preda
Romancier Se naste în 1927, in judetul Teleorman, la Silistea-Gumesti, în familia lui Tudor Calarasu Termina în sat sapte clase si, între 1937-1940, este elev la Scoala Normala din Abrud, continuata la Cristuru-Odorhei si, dupa aceea, la Bucuresti. Ia examenul de capacitate, dar renunta la scoala E functionar la Institutul de Statistica, face corectura la Timpul, unde debuteaza în 1942 cu schita Pârlitu. Încurajat, publica apoi proza si e remarcat de Eugen Lovinescu la cenaclul Sburatorul În 1948, debut editorial: Întâlnirea din pamânturi. Tânarul nuvelist plateste, si el, tribut realismului socialist, ca majoritatea scriitorilor din perioada "dictaturii proletariatului" (Desfasurarea s.a.) Prima sa capodopera este Morometii (vol. I- 1955; vol. II-1967), carte care a fost apoi ecranizata A mai scris romanele: Risipitorii, Intrusul, Marele singuratic, Delirul, precum si a doua capodopera Cel mai iubit dintre pamânteni (1980), dupa care a fost gasit mort, în camera sa de creatie de la...
5 poezii, 0 proze
Maruca Pivniceru
Școala centrală de fete, 1950, Facultatea de instalații - Institutul de Construcții București, 1956, ICAB - inginer mecanic șef și organizator de întâlniri cu parteneri străini, 1956 - 1967, IAPIT - Ministerul Turismului, 1967 - 1985, pensionară, peste 500 articole de presă publicate ca publicist colaborator la: Plai străbun, Cronica fundațiilor, Diplomat Club, Portal Măiastra Tg Jiu, etc. Cartea \"Doamne, ce Doamne!\", 2008, volum de interviuri cu personalități feminine de prim rang din diverse domenii de activitate din România. Membru club UNESCO,București, Membru Asociația de prietenie România - China.
5 poezii, 0 proze
Francis Picabia
Francis-Marie Martinez Picabia (*22 ianuarie1879, Paris - †30 noiembrie 1953) a fost un pictor, desenator și poet, spaniol la origine. A studiat la Ecole des Beaux-Arts ( Școala de arte frumoase ) și la Ecole des Arts décoratifs( Școala de arte decorative) din Paris. Prin 1908 pictează tablouri impresioniste în maniera lui Sisley. Îl pasionează abstractul, căci vede în el "o pictură situată în sfera invenției pure care dă naștere unui univers de forme pe măsura propriilor dorințe și plăsmuiri". In 1909 a intrat în contact cu cubismul. Între 1911 și 1912 a luat parte la « Întâlnirile de Duminică » în studioul lui Jacques Villon din satul Puteaux, împreună cu Apollinaire, Gleizes, Fresnaye, Léger și alții, care au dus la fondarea « Secției de Aur ». A jucat într-un spectacol al lui Jean Metzinger. A fost un prieten apropiat al lui Guillaume Apollinaire. In februarie, 1913, a plecat în Statele Unite pentru prima dată, unde a jucat în spectacolul "Armory Show". În 1914 a fost mobilizat în...
3 poezii, 0 proze
Mirela Neagu
Mirela-Ramona Neagu s-a născut în cea de-a patra zi a anului 1988, în Făurei, județul Brăila. Este o fire romantică, echilibrată, liniștită și nebunatică deopotrivă, un capricorn veritabil. Disciplinată și mereu serioasă se îndreaptă cu pași repezi către succes. Cu un simț al datoriei și al realității foarte bine dezvoltate, Mirela și-a început „cariera” încă de la 14 ani când a avut norocul de a întâlni-o pe Luciana Zainea, cea care i-a deschis ușa spre ceea ce a urmat a fi nu doar o pasiune, ci și o descărcare emoțională și o carieră în continuă ascendență. Încă de pe atunci știa că a învăța să înveți mereu, în funcție de sistemul în care ești pus, e cheia succesului. În toamna anului 2002, ca boboc a liceului „George Vâlsan” din Făurei, a publicat și prima sa creație literară în revista „Visuri”, având ca titlu, coincidență sau nu, „Prima oară”, urmând mai apoi a fi, pe lângă elevă de liceu, redactor șef și tehnoredactor al aceleași publicații până în vara anului 2006. Deși...
4 poezii, 0 proze
Camelia C.Petre
Lumina din prima zi a tumultului în care m-a aruncat Dumnezeu m-a orbit dar m-a si fermecat. M-am ridicat și am făcut primii pași prin raiul Pământului, bucurându-mă de fiecare picătură de suflet pe care am întâlnit-o, lăsându-mă escaladată de îngemănările imensităților și ale instantaneelor. Mi-am ridicat privirea iar norii m-au înfășurat în nori. Apoi, strânsă până la durere, am ajuns din nou pe Pământ. Dar acolo nu mai era rai... Și atunci scriu. Scriind, mulțumesc. Mulțumind, cresc. Crescând, iubesc.
15 poezii, 0 proze
Stoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
Matei Diana
Studenta anul 1 la Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca,19 ani,la prima incercare de a-mi face citite versurile.
2 poezii, 0 proze
La prima întâlnire cu Iubirea vieții mele
de Ioan-Mircea Popovici
Fereastra deschisă spre mare Lasă să intre aerul dimineții cu un pic de răcoare Venită direct de pe valurile care sărută plaja Cu stropii de valuri și cu vraja Clipelor lungi de la rana caisului Până...
Amanta
de roxana niedl
Sunt amanta perfecta. N-am prea multe de oferit. Iluzia unei normalitati pe care mi-o defineste celalalt, sex, o mangaiere, conversatie inteligenta. In viata mea nu-I loc de mai mult. Am la...
Ce gandise Iisus imediat dupa nastere
de Remus Cretan
In iesle sulfa vantul, noaptea-i gata sa nasca, iar ingerul de rataciri e greu. Pe cerul dintai, semintele erau stele, dar eu am avut norocul sa fiu nascut intr-o iesle. Daca te nasti intr-un ou,...
Limite
de Paul Pietraru
Cu o lună înainte de împlinirea unui an de la operațiile Letiției, Mioara a reluat legătura cu clinica din Viena, Letiția sugerând, la prima întâlnire de după, să facă operația de reconstrucție în...
Când intru în Ora Poetului
de Ioan-Mircea Popovici
Ard steluțele pe cer a legendă și-a mister. Cortina scenei cu personaje se ridică acum ca atunci când pe șevalet pânza ta albă aștepta paleta culorilor vii… Cad Frunze din vis în poveștile cu Motanul...
Sunt proastă
de Liliana Pintocara
Până în clasa a cincea, nu prea m-am omorât cu învățătura și asta pentru că părinții mei munceau mult si nu prea aveau timp de mine. O altă explicație ar mai fi că… mă credeam proastă; o părere la...
