" Stăpână pe timpul meu liber 1" – 5965 rezultate
0.03 secundeMeilisearchLouise Gareau-Des Bois
S-a născut la Montreal - 1934 Și-a luat licența în filosofie și limba spaniolă la Universitatea din Montreal, tot acolo urmând și un curs de creație literară. Ca într-un fel de cânt liturgic, Louise Gareau-Des Bois, perfect stăpână pe nuanțele limbii, dă expresie în poemele sale celor mai profunde sentimente umane. Volume: “Cuvinte de apă și sânge” (Paris, 1970) “Spărturi” (Quebec, 1976)
1 poezii, 0 proze
Alina Aga
Am slujit in viata la mai multi stapani si din fiece clipa mi-am facut chip cioplit. De-ar sti lucrurile stinse cat le-am iubit, ar capata un suflet numai sa ma planga. Nimic din ale lumii n-am defaimat prin nepasare. Si astfel am lunecat infrigurat si trudnic pe nimicul ei. Stiu cine sunt si stiu unde vreau sa ajung. Dar drumul mi-e brazdat de viata si gropile ma impiedica sa ajung la tine....tu cu drumul lin.
6 poezii, 0 proze
corneliu zegrean
Sunt prea bătrân ca să fiu tânăr, Sunt tânăr ca să fiu bătrân, Am dus și încă port pe umăr Ce mi-a fost dat, pe ce-s stăpân. M-am născut la 24 Octombrie l934, într-un sat, parcă uitat și de Dumnezeu, dispus între cetățile Ungurașului și Ciceului, despre care și istoricii au uitat să mai vorbească, la vreo 3-4 km. distanță de confluența Someșului Mic cu Someșul cel « buclucaș », satul Nireș, pe care eu nu o să-l uit și după care mi-am luat și pseodonimul : « nireșeanul » . Școala primară ? Mai mult prin grădina popii, Cu multe straturi de ceapă, Am plivit scaii cu mâna, Rareori cu câte-o sapă. Celelalte cursuri le-am terminat la Dej, Cluj și Oradea, unde am absolvit o Școală de Ofițeri de Administrație și Finanțe, în 1956, cu gradul –Locotenent. Mi-am definitivat studiile militare la Academia de Inalte Studii Militare iar cele civile la Academia de Studii Economice, București. Ca militar de carieră, am parcurs toate erarhiile de grade și de funcții până la gradul de general. În 1994 am...
131 poezii, 0 proze
CIOBOTARU MADALINA-PETRONELA
"Dedic aceste poezii tutror celor ce stiu sa iubeasca cu adevarat,celor constienti de puterea iubirii." Pentru ca este adevarat,dragostea adevarata este capabila de orice minune....dragostea poate darama munti,dragostea poate stinge focul si tot ea poate construi o lume divina intr-o lume in care rautatea si cruzimea este stapana aparent absoluta....haideti sa ne faurim fiecare o lume a noastra,o lume in care stapana absoluta sa fie dragostea,gingasia si tandretea!
1 poezii, 0 proze
Florina Handoca
povestea vieții mele începe în aprilie atunci când melcul iese din a lui cochilie; am fost, sunt și voi fi o revoluționară, chiar dacă pare-o "teorie" cam bizară; în viața asta n-am participat la nici o revoluție dar, sigur, pentru asta găsesc eu o soluție. acum sunt absolventă de liceu, mândrul Colegiu Național "Iulia Hasdeu"; am planuri mari pentru viitor... (oricum, nu să devin scriitor); în clipa asta visez să termin bine bacu' că dacă nu... mă ia dracu'! vreau foarte mult să vizitez această lume, să văd a Himalayei culme, să povestesc locuitorilor din România că doar în țara lor stăpână e prostia. *bacul, eu l-am terminat, evident, l-am si luat; acum ma pregatesc sa plec la facultate la una din strainatate.
1 poezii, 0 proze
Constantin Nisipeanu
Constantin Nisipeanu (n. 10 octombrie 1907, Craiova, d. 1999), cunoscut și sub pseudonimul de C. Olteanu, a fost un poet suprarealist român. A debutat în 1928 în Bilete de papagal. A fost redactor al revistei unu (1931-1940), director al Muzeului Peleș (1953-1957), îndrumător la Muzeul de Literatură din București (1957-1958). Cartea cu grimase, 1933 Metamorfoze, poeme, editura unu, București, 1934 (tiraj de 226 exemplare) Spre țara închisă în diamant, editura unu, București, 1937 (tiraj de 199 exemplare) Femeia de aer. Un poem și două desene, București, 1943 Moș Ioniță Făt-Frumos, București, 1956 Cartea cu oglinzi, Editura tineretului, București, 1962 Să ne iubim visele, București, 1967 Stăpâna viselor, Editura pentru literatură, București, 1968 (cu prefață de Miron Radu Paraschivescu și portret de Jules Perahim) Păstorul de umbre, Cartea Românească, București, 1971 (copertă de Langada Zoe) O lăută de frunze, Cartea Românească, București, 1977 Păsări de fum, Cartea Românească,...
23 poezii, 0 proze
anca trăistaru
2014, Mențiune specială, Diverbium, Poezie 2014, Premiul revistei „Litere”, Festivalul Național de Literatură, „Moștenirea Văcăreștilor”, Poezie
2 poezii, 0 proze
Gabriel Netejoru
În mintea mea acum răsar imaginile toate. Știu cum eram când om eram, cum arătam la anul șapte. Acum, după un milion de ere pământene, nu am uitat c-am fost, că sunt stăpân al vieții mele. Dar viața mea nu e nimic. Nimicu-mi este viața. Sunt doar un roi de galaxii pulsând în infinit.
1 poezii, 0 proze
Zilot Românul
Zilot Românul (pseudonimul lui Ștefan Ioan Fănuță) (n. ~ 27 decembrie 1787, București - d. 12 noiembrie 1853, București) a fost un jurist, poet și cronicar român. A scris istorii în versuri și în proză ale Țării Românești din timpul lui Constantin Hangerli (1796) până la Răscoala lui Tudor din 1821. Prima parte, intitulată „Domnia lui Constandin vodă Hangerliul” a terminat-o în 1800, la o „copilărească vârstă”. Alte lucrări mai de seamă ale sale au fost o cronică în versuri despre „Anul 1848” și un poem alegoric numit „Dăslușire”. Crezul său ca istoric și l-a exprimat într-o poezie celebră, intitulată chiar „Definiția istoricului”: „ Istoric sunt, n-am frate, N-am rudă, n-am vecin: Stăpân am p-adevărul, Lui cată să mă-nchin! ” Cronicile sale au fost publicate întâi de B. P. Hasdeu (1884), apoi de Gr. Tocilescu (1885 - 1891) și de G. T. Kirileanu (1942). O ediție mai recentă a apărut în 1996 cu studiu introductiv, note, comentarii și indici de Marcel Dumitru Ciucă, cel căruia îi revine...
1 poezii, 0 proze
Stăpână pe timpul meu liber 1
de nonciu dragos
Scrutam orizontul nevinovat și băteam cu piciorul pulberea ce sălta în mici nouri nesimțiți mângâindu-mă pe picioarele albe ca neaua. Era începutul verii și mă pregăteam să-mi aștern undeva culcușul,...
Stăpână pe timpul meu liber 15
de Nonciu Dragoş
Andrei, care m-ar fi certat pentru noaptea pierdută, dormea dus în șezlongul de la intrare, cu una din fetele de la cârciumă în brațe. Am trecut tăcut pe lângă ei și m-am pierdut în biroul meu cu...
Stăpână pe timpul meu liber 10
de nonciu dragos
La cherhana era vânzoleală mare. Cei care munceau pe uscat în așteptarea bărcilor, vedeau de cele necesare pentru primirea peștelui. La un moment dat, Angela se uită fix către mare, parcă aștepta pe...
Stăpână pe timpul meu liber 11
de nonciu dragos
Seara veni înspăimântător de repede, aproape că nici nu mi-am dat seama de trecerea zilei. Eram altă persoană acum că Angela era într-adevăr doamnă și nu doar un gest de politețe pe lângă grizonul...
Stăpână pe timpul meu liber 12
de nonciu dragos
Eram singur în biroul meu de acuma și mă minunam de frumusețea aceea magnifică care mă înconjura. Toate erau cântărite cu precizie ca și cum ar fi fost copiate de undeva. Am luat cărțile la ochi, din...
Stăpână pe timpul meu liber 13
de nonciu dragos
S-ar putea spune că omul de fiecare dată caută belele, dar niciodată nu-și găsește singur ieșirea, ci trebuie să fie cineva care îi dă un șut de ieșire, lucru care se întâmplă și la intrare. Tot la...
Stăpână pe timpul meu liber 14
de nonciu dragos
Nici nu puteam fi mai fericit de atât, aveam două servicii nemaipomenite și pe deasupra unde mai pui, unul dintre ele era la mare. O singură problemă mai trebuia să rezolv și anume misterul Angelei...
Stăpână pe timpul meu liber 16
de nonciu dragos
Schimbarea anotimpului a adus după el vânturile care făcea marea să spumege în mugete infernale. Prinsă între clești de vânt căuta scăpare, dar unde ar fi putut să se ducă din matca sa cu toate că...
Stăpână pe timpul meu liber 17
de nonciu dragos
Picături fierbinți curgeau pe coapsele ei înfierbântate, părul blond plin de apă nu mai stătea la locul lui și acoperea fața cerșetoare de săruturi. El suporta cu ușurință greutatea ei nesătulă,...
Stăpână pe timpul meu liber 18
de nonciu dragos
Am plecat ca un muribund, cu trenul de noapte către mare. Nu aveam treabă decât duminică cu Angela, lucru pe care am și mizat sperând să fiu singur toată sâmbăta. Ai mei nu au zis nimic, ba din...
Stăpână pe timpul meu liber 19
de nonciu dragos
Trecuse de nouă seara când am ajuns la vila Angelei. Ne-am continuat fiecare drumul său către somn fără să ne spunem nimic important. Întrevederea plus drumul către vilă m-au obosit enorm, dar cred...
