"ÎNŢELEPTUL ŞI PROSTUL" – 8588 rezultate
0.02 secundeMeilisearchHenri Bergson
Premiul Nobel pentru Literatură în 1927. Henri-Louis Bergson (n. 18 octombrie 1859 — d. 4 ianuarie 1941) a fost scriitor și filosof evreu francez ale cărui idei au pătruns și în literatură, prin intermediul operei lui Proust. Studiază la Ecole Normale Supérieure unde obține în 1881 examenul de agregat în filozofie. În 1889 își susține doctoratul în litere cu două teze: Essai sur les données immédiates de la concience și Quid Aristoteles de loco senserit. A fost numit profesor la Collège de France în 1897, a făcut politică și, după primul război mondial, a fost interesat de chestiunile internaționale. Este foarte apreciat pentru remarcabilele sale opere filozofice, care i-au adus Premiul Nobel pentru Literatură în 1927. Filozofia sa este una dualistă – lumea acoperă două tendințe aflate în conflict – forța vieții (élan vital) și lupta lumii materiale împotriva acelei forțe. Ființele umane înțeleg materia prin intelectul lor, cu ajutorul căruia evaluează lumea. Acestea exprimă...
0 poezii, 0 proze
Înțelepți și Sfinți
“Nu trece cu vederea cuvintele înțelepților, ci îndeletnicește-te cu pildele lor”. (Sir. 8.5)
0 poezii, 0 proze
Înțelepți și Sfinți
0 poezii, 0 proze
Înțelepți și Sfinți Parinti Învățători ai Biserici
0 poezii, 0 proze
Bhartrhari
biografie prezenta in cadrul siteului www.respiro.org: Personalitate fascinantă, Bhartrhari este descris de enciclopedii ca fiind simultan și/sau succesiv filosof, poet, gramatician și yogin. Născut spre finele secolului 6 e.n. într-o familie nobilă în Ujjain, unul din cele șapte orașe sacre ale hindușilor, oraș descris de Kalidasa ca fiind “căzut din cer pentru a aduce cerul pe pămînt”, viața lui Bhartrhari este presărată de legende. Într-una dintre ele, Bhartrhari este un rege foarte înțelept și credincios care primește de la un ascet un amarphal, fruct miraculos care-l face nemuritor pe cel care-l mănîncă. Regele care-și iubea foarte mult nevasta, consideră că aceasta, prin credința și frumusețea ei, merită fructul mai mult decît el și i-l face cadou. La rîndul ei, regina, care-și aprecia foarte mult fratele, i-l dăruiește lui. Fratele reginei era îndrăgostit nebunește de o prostituată și într-un moment de generozitate amplificată de aburii beției i-l dă acesteia. Prostituata...
1 poezii, 0 proze
Mirela Zafiri
www.mirelazafiri.ro Soprana Mirela Zafiri… muzicalitate, sensibilitate bine dezvăluită, aplomb și farmec scenic, frazare bine controlată, inteligență evidentă. Toate aceste atribute încorporate într-o vizibilă plăcere de a cânta. Este genul de cântăreț care simte relația scenică și oferă satisfacție interlocutorului pe plan muzical și intelectual deopotrivă… Georgeta Stoleriu Născută în Lugoj, Mirela Zafiri studiază pianul, viola și chitara încă din primii ani de școală. Licențiată în canto a Universității de Muzică București, clasa Prof. Univ. Georgeta Stoleriu (1997), absolventă a Masterului Universității de Muzică, specializarea Artă vocală, la aceeași clasă (1999). Master-class: Georgeta Stoleriu - Izvorul Mureșului (1994), Piatra Neamț (1996), Mariana Nicolesco – Brăila (1998), Toma Popescu – Viena (1999), Ionel Pantea – Budapesta (2ooo). Doctor în știință al Universității Naționale de Muzică București, (2008). Prin disponibilitățile sale largi și vocația scenică evidentă, tânăra...
47 poezii, 0 proze
Stoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
Boris Vian
M-am născut din întâmplare, pe 10 martie 1920, la poarta unei maternități care era închisă din cauza unei greve. Mama mea care era gravidă cu operele lui Paul Claudel (de atunci nu pot să-l suport pe Claudel) era în luna a treisprezecea și nu mai putea ajunge la Concordat. Un preot, un om sfânt care trecea pe acolo, m-a adunat de pe jos și m-a liniștit: eram, într-adevăr foarte urât (...) Din fericire, o lupoaică flămândă, care tocmai îl născuse pe Pierre Herve (asta înseamnă că am aceeași vârstă cu el, conform teoriilor lui Einstein despre simultaneitate) m-a luat sub elitra ei și m-a alăptat. Am crescut puternic și înțelept, dar am rămas în continuare foarte urât, pentru că eram împodobit cu un sistem pilos discontinuu, deși foarte dezvoltat. De fapt, fașa mea semăna foarte tare cu fața Victoriei din Samothrace.
0 poezii, 0 proze
Italo Svevo
Italo Svevo (n. 19 decembrie 1861, Trieste — d. 13 septembrie 1928) este pseudonimul literar al lui Ettore Schmitz, scriitor italian. Italo Svevo s-a lansat ca scriitor în 1880, publicîndu-și adesea operele în foileton, în cele mai importnate ziare triestine. A avut norocul să fie meditat la limba engleză de însuși James Joyce de la care a "furat" arta scrierii romanelor. Intelectual cosmopolit și psihanalist amator, Italo Svevo se circumscrie curentului verist, devenind unul dintre cei mai importanți prozatori italieni. Poate cele mai cunoscute scrieri ale sale sînt cele trei romane, O viață (1892), Senilitate (1898) și Conștiința lui Zeno (1923), ansamblul operei sale fiind completat de numeroase nuvele, scrieri autobiografice, epistole și o piesă de teatru. Prospețimea stilului său, situată în antiteza curentului rigorist dominant în literatura italiană, a făcut ca puțini contemporani să-i recunoască geniul creator, abia în ultimii ani ai vieții Svevo cucerind notorietatea...
1 poezii, 0 proze
ciron gomo
Acum Tanjesc dupa racoare Si dupa stat in casa Ma-imbata o culoare Portocalie ,arsa Fierbi, apa, fiinta, floare E mare-acum napasta Inca o luna pare Sa mai dureze asta Privesc cum se usuca Tot, floare dupa floare Imi vine dor de duca Si de emancipare E trist sa-ti vezi destinul Nemultumit si dur Te-apasa tare chinul Portocaliu,obscur Intrebi la nesfirsit Incotr-o ma indrept Apelul nu-i primit, Ca nu esti intelept Stai jos si chibzuieste Ce oare va urma ? Incarca si pazeste Inchipuirea ta
1 poezii, 0 proze
Fețe...
de Dumitru Sava
Perfecțiunea trebuie să fie un cristal cu o infinitate de fețe. Adică Dumnezeu! De aceea divinul este superlativul absolut. Omul,zidit după \"chipul și asemănarea\" zeului,are și el o infinitate de...
Angrenaj diabolic
de elena gheorghiu
În cătunul Fundul Ialomiței trăiau 50 de suflete cu frica lui Dumnezeu la sân și cu multe griji cotidiene. Din cei 50 de locuitori, 10 erau surzi, 10 erau orbi, 10 erau nebuni, 1O erau proști și doar...
E adevărat și altele
de Constantin Iurascu Tataia
E adevărat Eu aș săpa-n granit cu dalta O permanentă constatare: Să legi o pensie de alta Real și-adevărat coșmar e! Riscul schimbării În cea mai pură limbă Ne spune înțeleptul, E prostul ce se...
Solilocuri IV
de george geafir
. A reînvia o concepție învechită e ca și cum am defila într-o haină demodată. . Mi-ar plăcea să citesc, am fobie însă la șoarecii de bibliotecă. . Când matriarhatul va lua locul patriarhatului,...
Sarguinta Oamenilor Vii
de Bobei M. Stefan Mugur
S.O.V. Dumnezeu El a creat Universul Cuvantul Lui este Sfant Viata este Darul Lui catre Oameni El Vrea Echilibrul si Iubeste toti Oamenii din Univers IubireUraBineRauMoarteViata sunt la fel de...
Mereu există pericolul
de emilia ivancu
Mereu există pericolul de a veni cineva din spate ca să ne-o ridice... o statuie, mâna sau, pur si simplu, floarea... Și noi ce să facem atunci ? Să fim fericiți că floarea va fi udată în continuare...
995
de Parfenie Iliieas
Speranța interesant defilează în fața mea supărată cărare pe ea Îmi zicea astăzi dimineața Bre Ghiță deși tu cînd eu mă aprochii de tine tu pleci naiba știe unde... De-o pildă ieri sera cînd ai...
Tăcerea nu-i de aur
de Cristina Andrei
“Gând nespus, gând pierdut” – zicea odată Nicolae Iorga, de unde deducem că tăcerea nu-i de aur, cu atât mai mult cu cât din ședințele de brainstorming multe idei bune au ieșit și multe rezolvări de...
Gânduri(XIV)
de george geafir
. Grija permanentă a existenței: ridicarea prostiei la rang de inteligență. . Minciunii îi descoperim sensul doar în adeverire. . Se fură luminilor stelele, umbrelor copacii, aripei zborul; și nimeni...
Manualul, fragmente
de Epictet
Înainte de toate, din lucrurile acestei lumi, unele stau în puterile tale, altele nu. Astfel, peste părerea, dorința, aversiunea ta, tu ești mai mare. De ce? Fiindcă acestea sunt supuse voinței tale....
