"[pădurea unde se aruncă mâinile după moarte]" – 9665 rezultate
0.06 secundeMeilisearchKenzaburō Ōe
Laureat al Premiului Nobel pentru literatură. Kenzaburō Ōe, născut la 31 ianuarie 1935, este un romancier japonez. Kenzaburō Ōe s-a născut în 1935 într-un orășel din pădurea insulei Shikoku. Familia sa e foarte veche și nimeni din clanul său nu a părăsit acele locuri ca să mergă la oraș. Femeile din clanul Oe jucau rolul unor povestitoare și i-au relatat legendele locului inclusive istoria unor mici revolte locale, petrecute în timpurile restaurație Meiji povești care aveau să-și pună amprenta asupra scrisului său.. aceste povestiri mitice pe care Oe le-a auzit din vremea când era doar un copil conțineau o viziune unică, specială asupra cosmosului și condiției umane. Al Doilea Război Mondial a izbucnit când Oe avea șase ani. Educația militaristă a pătruns în toate școlile iar Împăratul a devenit zeu și monarh în același timp. Pentru tânărul Oe, care învăța in acelasi timp miturile naționale și pe cele ale satului unde se născuse, de multe ori acestea două intrau în...
0 poezii, 0 proze
Victor Titiu
Dacă vreodată treceți printr-un sat așezat la câțiva kilometri de Lechința lui Ion Vlasiu și la alți câțiva de Vaideiul lui Ion Horea, aproape de Ludușul lui Traian Furnea și nu foarte departe de Giulușul lui Eugeniu Nistor, sat tânăr cu mulți copii care tot la șapte pietre aruncate-n apă se scaldă și pescuiesc, care caută cu înfrigurare locul unde curcubeul iși pune piciorul pe pământ, care fac tăcerea sa cânte și își îngrădesc pădurea cu urmele pașilor, care învață sa citească în cartea cu vise, convinși că nicăieri nu e mai bine ca acasă, fiți siguri că sunteți în satul meu și vă poftesc la mine unde semințe de bostan sunt din belșug iar pâinea și sarea nu se termină niciodată. Fiți, deci, oaspeții mei dragi!
24 poezii, 0 proze
Albert Toderascu
ma alatur acestei lumi pe 22 februarie 1990 undeva pe la 3 noaptea. copilaria mi-o petrec in stuhulet un satuc mic , printre campii , dealuri si paduri. printre flori , pasarele si crucile din curtea Bisericii. scoala generala 1=4 o termin in satul natal apoi pentru 5-8 merg in satul alaturat Ranceni. la 14 ani merg la liceu , liceul teologic ortodox din Husi. facultatea de teologie la iasi unde si sunt acum in anul 2! briza artei m-a cuprins odata ce am citit primele poezii de Mihai Eminescu si cu primele basme populare invatate in scoala! peste gradinita am sarit deoarece am fost doar o singura zi si apoi nu am mai mers , deoarece mai vroiam sa prelungesc copilaria si oricum atunci mi se parea o pierdere de timp , cand padurea ma invata mult mai multe! actualmente sunt student, intru mai tot timpul in controverse cu profesorii , pentru ca nu sunt deschisi la concepte noi , la moduri noi de a percepe lumea! cidat e ca sunt singurul din anturaj care am o perceptie despre lume mai...
14 poezii, 0 proze
Haruki Murakami
Haruki Murakami (村上春樹/Murakami Haruki în japoneză, n. 12 ianuarie 1949) este unul dintre cei mai populari romancieri japonezi contemporani. A fost nominalizat pentru câștigarea Premiului Nobel pentru Literatură în 2007. premiul a revenit romancierei britanice Doris Lessing. Deși s-a născut în Kyoto, în copilărie s-a mutat la Kobe, unde va absolvi și liceul. A studiat teatrul la Facultatea de Litere a Universității private Waseda din Tokyo, una din cele mai faimoase universități private japoneze, unde a studiat deopotrivă limba franceză, dar în special tragedia Greciei antice. A cunoscut-o pe soția sa Yuko în Tokyo și au deschis un club de jazz în capitala Japoniei care se numea Peter cat. S-a căsătorit la doar 22 de ani, o căsătorie din timpul facultății, extrem de fericită, care i-a inspirat povestea din romanul Pădurea norvegiană. A părăsit Japonia, între 1991 și 1995 a trăit și predat la universității americane și a revenit în țara natală abia în 1995....
0 poezii, 0 proze
lombardi alexandra
Poate ca nu vreau sa salvez padurea tropicala sau sa acopar gaura din stratul de ozon...Nu sunt vreun geniu neinteles sau vreo persoana plina de sine...Vreau doar sa creez ceva ce poate va ramane in analele literaturii romane sau macar sa-mi dau frau imaginatie fara ca macar cineva sa observe. Asta sunt eu fara ocolisuri,fara minciuni,fara nimic fals.Pentru cei vor sa ma asculte sunt exact aici si sunt gata sa prezint cea am mai bun din imaginatia mea.
1 poezii, 0 proze
Lucian Preda
Provin dintr-o familie de boieri, cu carte la cap.Desi boieri cu titlu dat de mine saraci sunt ei si le e foarte bine.Am terminat scoala primara la 24 (generala nu ani)Liceul l-am facut pe langa Padurea Verde (mai repede Padurea Corbilor) la UMT am terminat cu brio (media 6) Imi plac florile de mai si ochii misteriosi ai prietenei mele.Sunt omul care vrea sa aseze pe ciorna sentimente sau ganduri. 8.07.03 o zi de suta mai departe istorie.
434 poezii, 0 proze
ilorian paunoiu
https://www.facebook.com/pages/Ilorian-Paunoiu/676881582388949 M-am născut în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, pe Valea Luncavățului, aproape de Pădurea Cotoșmanei. Părinții mei, Păunoiu Constantin și Păunoiu Ioana, oameni gospodari, m-au crescut cu dragoste și într-un mod cu totul special; mama mea, care nu mai este - a decedat în 3 februarie 1999 - mi-a dat o educație religioasă bazată pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Acest lucru mi-a marcat viața și creația literară. Mama m-a adus pe lume în noaptea de 13 spre 14 decembrie - oficial în certificatul de naștere este înscrisă data de 14 decembrie - în anul de grație 1965. Bucuria ei de a mă fi adus în lume a fost umbrita în jurul vârstei de 7 ani, când o boala ciudată, o neputință de neînțeles, începea să-și facă apariția: la început cu febra musculară, apoi cu rămânerea în urmă la orele de educație fizică față de colegii de școală primară. A început de atunci calvarul existenței mele, calvar și mântuire totodată....
90 poezii, 0 proze
Ștefan Ioanid
S-a născut la 18 aprilie 1949 - Brașov Pseudonim S. Cioacă A debutat în revista \"Astra\"(1966) A publicat: Cuvîntul unic(ed.Albatros,1976) Mersul pe ape(ed.Albatros,1980) Al doilea vis în Pădurea de Cedri(Cartea Românească, 1986) Prolegomenele morții(Cartea Românească, 1998) Jurnal cu Anselmus(ed.Pideia, 2005) "Spirit laconic și ludic, Ștefan Ioanid încearcă în poezia sa o pătrundere dinspre real în posibil, în virtual, în ceea ce este opus „realizatului”, iar ultimul său volum de poeme, Subteranele Fundației (Paideia, București, 2008), nu dezminte această constatare. Realul dispare în irealitate, se contopește cu aceasta –o nostalgie a originilor, a acelui illo tempore în care posibilitățile, doritoare de împlinire într-o realitate viitoare, coexistau. Și de ce nu ar fi așa, având în vedere faptul că, după cum ne-ar atenționa logica, posibilul precedă realul? Aș spune că poezia lui Ștefan Ioanid ar putea fi considerată, în ciuda aspectului ei diaristic (în mare parte titlurile...
1 poezii, 0 proze
mihaela
SANT O PETALA DE FLOARE OFILITA, PE MALUL UNUI LAC LUMINAT DE LUNA SANT UN NOR IN CALEA SOARELUI CETI LUMINEAZA VIATA AM FOST UN TRANDAFIR IN PADUREA CU SPINI AS VREA SA RAMAN CA UN VIS FRUMOS IN VIATA TA SA NU UITI CLIPELE CU RAZE DE LUNA DE PE PE MALUL LACULUI, SOARELE DE DUPA NOR,TRANDAFIRUL DINTRE SPINI SI VISUL NETALMACIT.
1 poezii, 0 proze
Arhip Cibotariu
Au innebunit salcamii De atata primavara, Umbla despuiati prin ceruri Cu tot sufletu-n afara Si l-au scos de dimineata Alb si incarcat de roua Cu miresme tari de ceruri Smulse dintr-o taina noua Au innebunit salcamii Si cu boala lor odata S-a-ntamplat ceva imi pare Si cu lumea asta toata Pasarile aiurite Isi scot sufletul din ele Pribegind de doruri multe Calatoare printre stele S-a-mbatat padurea verde Nu mai e asa de calma, Tine luna lunguiata Ca pe-o inima in palma Nu-mi vezi sufletul cum iese In haotice cuvinte, Au innebunit salcamii Si tu vrei sa fiu cuminte?
0 poezii, 0 proze
[pădurea unde se aruncă mâinile după moarte]
de Daniel Dăian
cuvântul abandonat intact printre trăsăturile burgheze ale ferestrei în care te-am deschis până în ultima clipă nu se poate citi pe buze modul în care te dezbraci de lumină și tremuri în fața mea are...
Sponsalia 9
de matei dumitru
În cea de a 120-a zi ajung la Herna și coboară cu o navetă pe un câmp verde, la marginea unei păduri, în apropierea mării, de unde iau apă cât să le ajungă încă 216 zile.Un soare blând, primăvăratec,...
Fiica vrăjitoarei
de Mihaela Rascu
A fost odată, că de n-ar fi fost, n-aș fi avut cum să vă povestesc, un rege nemilos și lacom, care își chinuia peste măsură supușii. Oamenii trudeau cât era ziua de lungă pentru bunăstarea stăpânului...
Cu noaptea
de lupu ionut catalin
l-am visat purtând pe brațe primul său născut mort la naștere putrefact și neuns nu i s-au tras clopotele căci i-ar fi murit toți cei de mai apoi chiar din timpul lăuziei mamei o voce m-am trezit...
Shout
de alice drogoreanu
* temptation întunericul ăsta e un zeu urât undeva acolo crăcănat pe trepte respiră zgomotos pufnește valuri valuri temeri sărate pe care le ștergi cu vârfu’ limbii se târăsc pe burtă ca pușcașii...
Ficțiune cu Asi și lumea ei neîngrădită
de Tatiana Gradinaru
[în camera bunicii] Femeia se plimba nervoasă printre lucrurile împrăștiate. Asi se gândea că starea ei ar putea fi ameliorată dacă ar lua niște vitamine. Ca și când i-ar fi citit gândurile, femeia...
Intre oportunitate și chilipir
de Alexandru Ciobanu
(314) Trimiterile bibliografice pot fi găsite la adresa: http://www.miracol.ro/bibliografie.txt Multiuniversurile coexistă, sunt intercorelate dar în același timp independente. Un comandant militar...
Spina Christi
de Carmen Sorescu
Sunt din toate câte puțin, din picături de ploaie, din soare Din pământul azvârlit deasupra sicrielor, din rugăciune Din lemn de cruce, din vânt, din ghebe, chiar din tine Din razele care trec...
Ratacit in timp
de Filip Ruxandra
-Ne pare rau Matthew. Te-am chemat pentru ca nu credem ca mai exista vreo sansa. Este un caz pierdut. -Ne-ai dezamagit. Am contat pe tine, si nu ti-ai facut datoria fata de noi. -Te-am urmarit...
Bătrânul fără vârstă...
de Cristian Lisandru
Păi dacă luați drumeagul ăsta în copite și dați pinteni armăsarului – că focos mai e, parcă înghite jăratec din tipsie de argint – ajungeți în juma de ceas la pădurea lu’ Pui de Cloșcă. Îi zice așa...
