Poezie
Sicrie de otel
Sicrie de otel
1 min lectură·
Mediu
Ploua cu lacrimi negre peste sicrie de otel,
Si-un rece vant sufla peste cadavre...
Flori de otel pe jos si doar o luminare...
Acele tunete si fulgere cadeau din cer,
Stateam, priveam ,si ma cutremuram
Ploua cu la crimi negre peste sicrie de otel...
Si parca mai bogat ca altadata,
Doar cimitirul parea mai fericit,
Stateam ,priveam ,si ma cutremuram...
Epava de morminte-n intuneric...
Si nu-nceta sa verse lacrimi negre,
Otelul putrezit fara de viata.
Ploua si parca nu se mai oprea.
Flori de otel si lumanarea s-au topit...
Tot Intunericul parea mai fericit...
Lumina din negrul mormint s-a stins,
Stateam, priveam, deloc surprins...
Ploua, ploua si parca nu se mai oprea.
Ploua de-atitea nopti peste sicrie de otel...
Stateam, priveam fara sa ma cutremur,
Deschis-am usa la sicriu sa intru,
Vedeam o umbra mare si-mi parea sinistru...
Eram chiar eu dar mult mai mult schimbat...
Era doar \"ura\" mea dormea-ntr-un mare pat,
M-am ridicat...,am plins si am plecat...
Ploua cu lacrimi negre peste...sicrie de otel...
024622
0
Bafta:)