Viața

Zoltan Terner Cum e viața? - Cum e viața,monșer? - Păi,cum să spun,e așa cum e.Cum știm cu toții.Simplă.Complicată.Limpede.De neînțeles.Un ghem al dracului de încâlcit. - Sau poate ca un fir de mătase țesut de un păianjen abstract care ne naște din nou în fiecare clipă. - Ba nu! Viața e un lanț care ne ține legați de un nor călător. Cum ai dobândit-o ? Ai furat-o de la cineva? Ai cumpărat-o? Ai găsit-o din întâmplare ? Ai primit-o în dar? Te-a potcovit cineva cu ea? Þi-a venit ca un blestem sau ca o binecuvântare? - Nu m-a întrebat nimeni dacă o vreau. - Știu,am mai auzit .Și ce-i cu asta? Dar acum, că o ai,ce faci cu ea,fratele meu? O folosești la ceva? O pui la mezat ? O scoți la licitație? O risipești? O dăruiești? O irosești? O tăvălești în gunoaie? O închiriezi? O sacrifici? Sau poate habar nu ai.Nici nu te-ai gândit vreodată la toate fleacurile astea.. - Oricum ar fi,e a ta.Viața ta! – Mare scofală! - Dar nu poți s-o ignori.- Ba da.Poți. - Dar,orișicât,trebuie să conviețuiești cu ea.N-ai încotro. - Cum? - Scuză-mă,o știe orice prost.O iubești.Sau o urăști. Ori temi de ea.Ai încredere în ea.Fugi de ea.Te ții scai de ea. Sau se ține ea scai de tine.Nu te lasă nici să respiri.Îți mănâncă tot timpul.Viața e un monstru cronofag.Asta e.Nu-ți mai lasă timp pentru nimic altceva. Ce zici,totuși,cum e viața? - E ucigător de frumoasă. - Da.E atât de frumoasă că,până la urmă,te și termină. - Asta,n-ar fi nimic,dar până atunci,te golește,te seacă,te umple,te urâțește,te tâmpește,te aiurește,te înțelepțește.Te sărăcește. - Da,dar și tu te răzbuni pe ea: o trădezi la orice mică ocazie..O otrăvești.O strivești.O batjocorești. O faci de căcat. - Ce gust ați zice că are viața, distinse domn? - Se știe: viața e dulce.Nu vă aduceți aminte,frumoasă doamnă? Filmul acela,\"La dolce vita!\".Sau Cofetăria de lux \"Vita dulci\".Viața e o bomboană pe care o sugi.Un tort superb cu multă frișcă și munți de ciocolată. - Pe naiba ! E amară ca fierea . Îți întoarce stomacul pe dos. - Mă scuzați, mie nu mi se pare.Mai degrabă, aș zice că e nesărată,sălcie,insipidă.Incoloră și inodoră. - Cum puteți să spuneți așa ceva,maestre ? Tocmai dumneavoastră! Viața e o floare luminoasă,multicoloră.Minunat de parfumată.Viața e un curcubeu superb. Un miracol de frumuseți. - Da,cunoaștem : e murdară,jegoasă,împuțită.Un rahat. - Sigur: câteodată e o floare carnivoră.Te papă bucată cu bucată.O floare nesățioasă și cumplit de rapace. - Considerați că viața e prețioasă,domnule judecător ? - Ce întrebare,tinere! E o comoară de neprețuit. E valoarea supremă! - Fugi de-aici,doctore! Ești cam în urmă cu politica.În ultima vreme,prețul unei vieți a scăzut ca-ta-stro-fal.O viață nu valorează nici cât un glonte irosit pentru a o rezolva.Viața,e o marfă din zi în zi mai ieftină.Oferta e tot mai mare.La bursă,nimeni nu mai cumpără acțiunile \"Viața\". Numai fraierii sau visătorii mai învestesc în această afacere falimentară botezată \"Viața\". - Și totuși,viața scuză orice ticăloșie.Justifică orice crimă.Explică orice fărădelege. - Aiurea! Știind cu ce se termină, și un prost înțelege că viața nu e un lucru serios.E o cacialma. O escrocherie de o mare subtilitate.. - Cu toate acestea,ce film extraordinar e viața! - Da.Ce să spun! Se intră la spectacol pe ușa principală,sărbătorește.Iar după terminarea filmului,prin dos : - Ieșirea prin Sărindar!