liniștea este un avatar al durerii.
zi de zi, în marile orașe, liniștea dispare sub dușul rece al fiecărei dimineți,
cînd sângele proaspăt se desfată sub pielea moale și frumos
am pus și punct.
dar degetele nu se mai dezlipesc de pe tastatură.
e un semn, îmi zic.
arunc ochii pe monitor și în coborârea lor lentă, aproape dramatică, trimit câteva semnale slabe.
se pare
