Poezie
Ferestre către Dumnezeu
1 min lectură·
Mediu
Sufletul meu
și-a crescut mâini de zăpadǎ
pipăind oasele din lumină.
Ochii mei au văzut cum într-un singur om au început să sângereze
toți oamenii acestei lumi și omul acela avea ferestre ce ieșeau din tot trupul
și toate acelea sângerau.
Ce dragoste bună poate fi aceasta, în care să crești odată cu moartea din tine, până când vei fi copt pe dinăuntru îndeajuns ca inima ta sǎ lunece într-un corp nou și firav
cineva îți va săruta mâinile nenăscute
ca un abur ce intră într-o cireașă și o va face să fie dulce, cea mai dulce de pe pământ.
Photo source: Pinterest.
01947
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “Ferestre către Dumnezeu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14185873/ferestre-catre-dumnezeuComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
iar faptul că ferestrele ieşeau, îmi sugerează că ele se duceau undeva, ca nişte păsări, cred că ideea poate fi dezvoltată. Dacă nu asta ai vrut să sugerezi, poate că ar fi indicat alt verb în loc de ieşeau.
La sfârşit ar fi bine să se menţioneze iniţial că cireaşa e amară, să se amplifice contrastul amar-dulce.
Per total, poemul are forţa să transmită, să emoţioneze. Am citit cu plăcere.