Momentul exact când creierul tău creează memorie

e atunci când trece prin ultima picătură de ploaie

și sub unghiile abia muşcate

începe să lumineze o nouă zi.

Nu mai țin minte lucruri dar dacă închid ochii

o singură față se limpezește de restul oamenilor

și doar atunci

știu cum este să aștepți

un tren infinit din care cel mai mult îți dorești

să coboare dragostea

să ai un suflet geamăn cu al Annei Karenina

și fiecare dimineață să treacă prin tine cu toate durerile ei

iar când vine noaptea să adormi aproape

de singura blândețe din această lume capabilă

să îți îndulcească sângele

poate că nici eu nu mai sunt suficient de tânără

să pariez că singurătatea este un viciu ca oricare altul

când rujul meu se preface că poate să îți atingă fruntea și apoi cerul ce nu va muri niciodată.

Photo credits: Anna Karina Pinterest