Poezie
Când sufletul meu obosește
1 min lectură·
Mediu
mă adâncesc în mine
imaginând respirația
un fel personalizat de a asculta muzica atunci când intră în corp
ori dragostea desăvârșindu-mă sublim
asemeni copacilor ce au făcut pământul întreg
și toate pădurile desenate cu tuș invizibil sub pielea ta
cineva a spus că atingerea este ca o vioară
ce știe să sângereze frumos
până la sfârșit
odată mi-am visat mâinile cum scoteau muzică
așa cum un nou născut este scos din pântecul fericit al mamei
ori poate am căpătat o putere supranaturală de a înghiți un pumnal în flăcări
ca totul să pară doar un spectaculos număr de iluzionism
mă gândesc să-mi iau un an sabatic sau mai bine o viață sabatică
să plec în lume cu mâinile într-un buzunar infinit
(de bogat cu toate culorile ce trăiesc peste nori).
00959
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “Când sufletul meu obosește .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14175260/cand-sufletul-meu-obosesteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.