Când visezi și te prinzi că nimic (din ceea ce plăsmuiește mintea ta) nu mai este real

atunci e cea mai tare senzație din lume iar

cuvintele le poți citi și fără de ochi

căci mintea ta în sfârșit înțelege că timpul e ca un izvor ce trăiește din el însuși înainte să moară

tu ești îngerul ce inventează lumina și mai ai puțin până ce vei deschide ochii, la cele lumești, întunecate

dar încă te bucuri de acea pace netulburată, umblând între gândurile tale precum un chirurg ce-și atinge creierul fără mănuși, căci așa ar fi cel mai firesc

cât de adânc poți coborî în tine însuși

să dezvelești fiecare strat

de viață

până dispar toate staturile și inima ta ar ajunge o enclavă până la nori

dar eu încă dorm și

dimineața mea vie

poate să mai aștepte puțin.