Moartea nu ne va despărți

Foarte confuz acest poem, cu toate că are imagini frumoase. Începi prin iluminare, ascensiune, la plural (vom pleca) , sfârșești prin strivire și descompunerea buzelor, la singular (mă vor strivi). Poate că o ordine inversă ar fi fost mai plauzibilă, dar nici așa. Mai mă deranjează și ghemul scuipat de mai multe pisici. De una singură era mai bine - că e un singur ghem, dar se rupe ritmul. Cred că pluralul e pus intenționat, pentru ritm. Finalul, strivirea și moartea unei flori, intră în contradicție cu titlul. Observ că îți place să construiești imagini frumoase, să îmbini tot felul de flash-uri ce îți trec prin minte, dar imbricarea lor ar trebui să țină cont și de logică. Sensul să fie clar, fără să fie nevoie ca autorul să explice cititorului în comentarii ce a vrut să zică.

Mulțumesc mult pentru comentariul elaborat, într-adevăr din perspectiva cititorului pare un labirint mesajul meu, uneori scriu ca o pictură abstractă alteori mă simt mai accesibilă cititorilor, dar cred că există o frumusețe chiar și în tablourile pe care uneori nu le înțelegem la prima vedere, cu metafore și înțelesuri adânci.

Cu gratitudine pentru timpul și sinceritatea dăruită, apreciez din suflet,

Antonia.