Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Anatomie fără corp

1 min lectură·
Mediu
Dragostea e atunci când desfaci omul de el însuși, îți verși din singurătate în paharul lui ca un fel de umezeală ce strălucește pe întuneric. Îți învingi setea și carnea ți se desprinde din hărțile cu poveri.
Deasupra ta, Dumnezeu a creat un acoperiș simplu
unde păsările se întâlnesc și scriu despre munții din nori.
Cât timp durerea trăiește în tine, nu poți muri, căci ea respiră prin plămânii tăi și îți cere ascultare. Ești tulburător de viu mai ales atunci când iubești, iar lacrimile pătrund înlăuntru.
Noi plutim într-o inimă crudă, atât de necopți că am putea trece drept sfârșitul unui sâmbure cu viață.
021102
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
105
Citire
1 min
Versuri
5
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “Anatomie fără corp .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14170625/anatomie-fara-corp

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emilian-licanEL
Distincție acordată
Emilian Lican
Este evident că nu am de gând să mă îmbolnăvesc la plămâni, este limpede ca CH-ul din plămânii mei că probabil nu o să mă las de fumat, dar te asigur, că textul tău este o bucurie pentru lectură!
Cu plăcerea lecturării textelor tale!
0
@zavalic-antonia-luizaZA
Domnule Emilian,

vă mulțumesc enorm pentru trecerea luminoasă și apreciere. Viața este imposibilă fără durere, chiar și fericirea nu se poate naște în absența ei (în mod paradoxal). Vă mulțumesc pentru cuvintele Dvs., lumină nesfârșită pentru cuvintele mele.

Cu gratitudine,
Antonia.
0