Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Șarpele cu aripi

1 min lectură·
Mediu
Când intrăm prin oameni în ape vii, cu muzica lovind
epicentrul singurătății se izbesc valuri născute ca dintr-o mână trasă din cele mai îndepărtate stele și timpul nemuritor își lasă greutatea de trecere a nopții peste umerii tăi
eu mă fac lumina celui mai întins quasar ce a existat vreodată.
061.131
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
50
Citire
1 min
Versuri
3
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “Șarpele cu aripi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14170536/sarpele-cu-aripi

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dragos-visanDVDragoș Vișan
"Lovind" poate fi înlocuit cu prepoziția "către".
"Prin oameni" poate fi "în oameni", pentru că în versul al doilea se repetă "prin". "De începere a nopții" e prea simplu formulat.
În rest, splendid micropoem. Îmi plac poemele - poeme, cu versuri mai mici. Panorama cosmică este paravan pentru sentimente. "Mână trasă", aici "trasă" nu spune prea mult. Ar fi ceva ce-mi scăpă?
0
Distincție acordată
@george-pasaGPGeorge Pașa
Eu cred că e bine să lași gerunziul acela, fiindcă e în acord, cumva, cu o viziune atemporală. Cum zice Dragoș, s-ar crea o cacofonie.
De obicei, singurătatea, metafizic vorbind, e un spațiu al liniștii, aproape de cea primordială, însă, în metafora „epicentrul singurătății”, capătă o conotație opusă, fapt care poate crea impresia că va izbucni, prin muzică, asemenea unui vulcan. Sigur, poate fi și o altă conotație, spre exemplu, aceea de spațiu predefinit al singurătății universale (a Creatorului sau a micului demiurg uman).
Viziunea din final pare, într-un fel, o expresie a unui orgoliu demiurgic al ființei, însă, de ce nu, integrată în Marele Tot, ființa numenală, ca parte dintr-un întreg, poate căpăta potențele inepuizabile ale acestuia. Dacă referirea e la ființa empirică, atunci avem de-a face doar cu o imagine hiperbolică.
Ce nu-mi place este că tot văd, nu numai aici, titluri prea explicite (ba „șarpele cu pene”, ba Uroboros).
0
@dragos-visanDVDragoș Vișan
Eu nu sunt pentru înlăturarea "cacofoniilor". Nici măcar a ceea ce nu sună eufonic, după cum ar fi cazul unui gerunziu la capăt de vers, ori în alte părți din poeme.
0
@george-pasaGPGeorge Pașa
Bine, Dragoș, atunci să-i zicem lipsă de eufonie. Știu și eu că e mai mult o chestie de stil, nu greșeală.
0
@george-pasaGPGeorge Pașa
Scuze, am vrut să spun „gradul zero al scriiturii”.
0
Dragoș,

îți mulțumesc nespus pentru trecere și feedback, am să încerc să îl mai lucrez puțin, să văd cum aș putea să înlocuiesc/găsesc cuvântul potrivit astfel încât textul să fie mai rotund. Mă bucur că în ciuda neajunsurilor, emoția a călătorit și a ajuns la destinație, pentru mine aceasta este miza, dar într-adevăr un text trebuie șlefuit, să fie cu adevărat valoros.

Domnule Pașa,

vă mulțumesc nespus pentru lumina dăruită, cuvintele Dvs. de încurajare, interpretarea deosebită, inclusiv feedback-ul referitor la titlu, prețuiesc fiecare sfat.

Cu infinită gratitudine,
Antonia.
0