Poezie
Șarpele cu aripi
1 min lectură·
Mediu
Când intrăm prin oameni în ape vii, cu muzica lovind
epicentrul singurătății se izbesc valuri născute ca dintr-o mână trasă din cele mai îndepărtate stele și timpul nemuritor își lasă greutatea de trecere a nopții peste umerii tăi
eu mă fac lumina celui mai întins quasar ce a existat vreodată.
061.131
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 50
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 3
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “Șarpele cu aripi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14170536/sarpele-cu-aripiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
Eu cred că e bine să lași gerunziul acela, fiindcă e în acord, cumva, cu o viziune atemporală. Cum zice Dragoș, s-ar crea o cacofonie.
De obicei, singurătatea, metafizic vorbind, e un spațiu al liniștii, aproape de cea primordială, însă, în metafora „epicentrul singurătății”, capătă o conotație opusă, fapt care poate crea impresia că va izbucni, prin muzică, asemenea unui vulcan. Sigur, poate fi și o altă conotație, spre exemplu, aceea de spațiu predefinit al singurătății universale (a Creatorului sau a micului demiurg uman).
Viziunea din final pare, într-un fel, o expresie a unui orgoliu demiurgic al ființei, însă, de ce nu, integrată în Marele Tot, ființa numenală, ca parte dintr-un întreg, poate căpăta potențele inepuizabile ale acestuia. Dacă referirea e la ființa empirică, atunci avem de-a face doar cu o imagine hiperbolică.
Ce nu-mi place este că tot văd, nu numai aici, titluri prea explicite (ba „șarpele cu pene”, ba Uroboros).
De obicei, singurătatea, metafizic vorbind, e un spațiu al liniștii, aproape de cea primordială, însă, în metafora „epicentrul singurătății”, capătă o conotație opusă, fapt care poate crea impresia că va izbucni, prin muzică, asemenea unui vulcan. Sigur, poate fi și o altă conotație, spre exemplu, aceea de spațiu predefinit al singurătății universale (a Creatorului sau a micului demiurg uman).
Viziunea din final pare, într-un fel, o expresie a unui orgoliu demiurgic al ființei, însă, de ce nu, integrată în Marele Tot, ființa numenală, ca parte dintr-un întreg, poate căpăta potențele inepuizabile ale acestuia. Dacă referirea e la ființa empirică, atunci avem de-a face doar cu o imagine hiperbolică.
Ce nu-mi place este că tot văd, nu numai aici, titluri prea explicite (ba „șarpele cu pene”, ba Uroboros).
0
Eu nu sunt pentru înlăturarea "cacofoniilor". Nici măcar a ceea ce nu sună eufonic, după cum ar fi cazul unui gerunziu la capăt de vers, ori în alte părți din poeme.
0
Bine, Dragoș, atunci să-i zicem lipsă de eufonie. Știu și eu că e mai mult o chestie de stil, nu greșeală.
0
Scuze, am vrut să spun „gradul zero al scriiturii”.
0
Dragoș,
îți mulțumesc nespus pentru trecere și feedback, am să încerc să îl mai lucrez puțin, să văd cum aș putea să înlocuiesc/găsesc cuvântul potrivit astfel încât textul să fie mai rotund. Mă bucur că în ciuda neajunsurilor, emoția a călătorit și a ajuns la destinație, pentru mine aceasta este miza, dar într-adevăr un text trebuie șlefuit, să fie cu adevărat valoros.
Domnule Pașa,
vă mulțumesc nespus pentru lumina dăruită, cuvintele Dvs. de încurajare, interpretarea deosebită, inclusiv feedback-ul referitor la titlu, prețuiesc fiecare sfat.
Cu infinită gratitudine,
Antonia.
îți mulțumesc nespus pentru trecere și feedback, am să încerc să îl mai lucrez puțin, să văd cum aș putea să înlocuiesc/găsesc cuvântul potrivit astfel încât textul să fie mai rotund. Mă bucur că în ciuda neajunsurilor, emoția a călătorit și a ajuns la destinație, pentru mine aceasta este miza, dar într-adevăr un text trebuie șlefuit, să fie cu adevărat valoros.
Domnule Pașa,
vă mulțumesc nespus pentru lumina dăruită, cuvintele Dvs. de încurajare, interpretarea deosebită, inclusiv feedback-ul referitor la titlu, prețuiesc fiecare sfat.
Cu infinită gratitudine,
Antonia.
0

"Prin oameni" poate fi "în oameni", pentru că în versul al doilea se repetă "prin". "De începere a nopții" e prea simplu formulat.
În rest, splendid micropoem. Îmi plac poemele - poeme, cu versuri mai mici. Panorama cosmică este paravan pentru sentimente. "Mână trasă", aici "trasă" nu spune prea mult. Ar fi ceva ce-mi scăpă?