Poezie
Saturnian
1 min lectură·
Mediu
Cuvântul îmi este logodnic, mă așteaptă în locul unde universul se sfârșește, fără de zgomot
lumina din vis se aliniază cu restul planetelor
ușor, mă desprind în drumul spre soare
timpul se curbează ca o salcie adormind în furtună
în această luciditate aș vrea să-mi petrec restul zilelor
privind
umbrele cum se desfac de trupurile lor
iar eu să
îmi ascund dragostea și apoi să cresc
ca într-o pasăre lichidă în palma unui copil.
031.137
0
Interesantă speculația, c-un vehicul verbal propriu, care așteaptă pe eul liric acolo unde universul se sfârșește. Adică în ceva magic precum inelul lui Saturn. "Timpul se curbează" este din fizica avansată, abia intuită de Einstein.
Logodnicul cuvânt, "fără zgomot", "lumina din vis" creează atmosfera unei descoperiri artistice, care contrastează cu enunțul "în această luciditate aș vrea să-mi petrec restul zilelor". Nu știu dacă e cea mai fericită alegere. Luciditatea cuvântările, ok, dacă numai asta dorește eul liric.