Cântul de veghe al serafimilor

Când scriu îmi pare că sufletul meu este tăiat și lipit înapoi cu flăcări, aproape întreg. Câmpuri prelungi cândva autostrăzi cu felurite corăbii se deschid în imensitatea timpului, ochii mei vânduți se nasc astăzi într-un capăt de lună. De când trăiesc mi-am imaginat frumusețea ca niște femei iubite smulse din cărți.

Ești dragostea ce nu mai ajunge la țărm

ce nu mai respiră decât într-un vis

preț de o secundă

porțiuni de lumină

închipuind căldura

viitoarelor mele mâini.