Poezie
Умань
1 min lectură·
Mediu
O tânără mămică cu fetița ei
dorm în fiecare noapte nedespărțite.
În zori, soarele risipit în tunel înjunghie în vis.
Păsări de metal se prăbușesc peste oraș. Bruma cerului amestecat cu lumină cern un cântec de leagăn.
Vine o vreme când dragostea se dezleagă de moarte și umblă în pantofiorii unui copil. Mamă, de ce în dimineața asta toate păsările tac?
02842
0
ești maestră în ale scrisului, prin câteva cuvinte ai creat un tablou complet: de la mămică până la păsările care tac ...
”Bruma cerului ...” e grea când uităm să fim umani,
și suntem uitați de umaniatte din cauza jocurilor ...