Poezie
[Poem] despre orbire
1 min lectură·
Mediu
O vreme eram doi la masă
aduceam flori, număram ispitele
și le așezam vizitatorilor într-o ordine desăvârșită.
Fiecare culoare cădea într-un păcat de moarte
se răstogolea în cercuri să ne izbăvească.
Doar tu vedeai acolo
cum se pierde o luptă și soldații dezarmați toți
cum atârnă viața
într-o singură unghie care și-a lăsat trupul în spate
să sângereze numai pentru el
cum atârnă
vederea
într-o sclipire a ochiului care zbate
să rămână deschis și să cerceteze cerul când se apropie
și momentul izbirii.
Așa se face că rămâi cu toate poemele lumii
pe limbă.
001.503
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “[Poem] despre orbire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14037962/poem-despre-orbireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.