Poezie
Sophia
1 min lectură·
Mediu
Viața mea a început în ochii mamei
când privea cerul cum se strânge de mijloc
ca o rochie de care se prinde femeia și-i umple formele
tot atunci își aștepta alesul
precum aștepta să se crape de întuneric.
Spunea ca noaptea e întotdeauna
fără soț
și că cea mai mare frică a omului e ca nu cumva să se trezească înaintea visului.
Mă adormea cu degetele ei frânte-n pagini albe și
îmi spunea pe nume,
atunci m-am născut prima oară
și numai Dumnezeu știe de am plâns.
Pe atunci tata n-avea de unde ști
că eu venisem deja pe lume și a trecut atâta timp
până să mă ia în brațe.
001.556
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “Sophia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14033897/sophiaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.