Poezie

Între noi

1 min lectură·21 septembrie 2011

Mediu

În amintirea credinței pe muchia buzei omului îndragostit,

icoanele noastre nu își ating nici degetele.

Cu tine, îmi țin sfintele emoții-n buzunare

când pașii mei încep să bântuie urmele pe unde ar fi trebuit să vin.

Între eu și tu, am să-mi rup călcâile-n gânduri,

mimând atingerile nefăcute și pieile neatinse,

acum că măcar știu să te iubesc fără tine.

Sunt printre aceia care-și țin dragostea pitită în buncăre de porțelan,

așteptând să le fie zdrobită de pumnii celor mai neîndemânatici.

Între eu și tu, se smulge aerul.

Mă strângi cu tot, cu toți îngerii cuprinși între aripi.

Dacă în ochii noștri îndoiți am pune un corp de suflet

și l-am cuprinde în limbi zidite-n te iubesc-uri tari,

între noi, n-am mai fi fiecare.

001.944

Zavalic Antonia-Luiza. “Între noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/13989498/intre-noi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.