Prelegere pentru sinucigași

Inima mea bate în turle de biserici,

chemând enoriașii pierduți în anti-ceruri

la predici de mântuiri tăcute.

S-a mântuit și cerul în cordul meu,

Împreună batem pe același nume: eu în ritmul lui, el în ritmul său.

Construind biserici pentru cei negați de ele...

Dumnezeu curge în sângele meu, în fiecare picătură: Duhul Sfânt.

Mântuirea vine în om, coboară în infern fără a-și pierde sacralitatea în nicio clipă.

Sinucigașii se vor mântui în gânduri pentru că au cea mai mare dorință de a-și abandona profanul

și pentru că în actul lor final, ei caută mântuirea și nu păcatul!

Și ce dacă nu vor să plângă?

Sufletul lor plânge îndeajuns cu lacrimile existențelor pierdute

și a regretelor risipite în neant.

Doamne, iartă-i căci nu știu ce fac...sau poate știu?

De clipa în care vor deveni îngeri decedați.