Zana Parca

Tocmai... acel triunghi nu mai exista... ;-) Nici cvartetul, nici sextetul ;-)

Depasindu-mi restrictziile in mai multe randuri, infometata de prea mult praf de stele, si orbita de ceea ce credeam ca pot controla bine -dorul-,
m-am trezit intr-o seara de Mai in fatza unui joc de barbut. Al lor. Al Zeilor. (Eratzi printre...?) Mi s-a decis soarta, fiind fortzata sa iau o decizie. Daca oamenii au tendintza sa fuga de asta mereu, pt ca e prea apasator, Zeilor nu le este cu nimic mai ushor sa ia decizii. Dar o fac!
Mult prea indragostita fiind de-un pamantean, am hotarat sa-mi schimb conditzia.
(Muritorii au parte de Carpe Diem-uri :-) )
Si Azi... este priveghiul meu. Ca Zana. A murit Parca, si a primit omagiu o jerbera de crini galbeni imperiali.
Si va cobori din sfere, ca muritoare, pe o muzica adecvata, Carmina Burana lui Orf, asteptand primirea. Si, da! Lucrurile se vor asheza. Intr-un fel sau altul. In mai putzin de-o clipa...

Voi avea insa nevoie si de-o Zana buna! Mainile intinse... nu se uita!

Carpe Diem, Zana! Chiar e scurta viatza...

O scena dinamica, cu multa adrenalina si instincte primare. Un \"aproape noapte\" pus in scena tare frumos... (de ce si nostalgic...? Sa vina episodul II ;-))

Carpe Diem - un banc bun?! Cel mai bun! La care razi cu tot ce ai cand il traiesti. Daca il traiesti. Dilatzi timpul. Si locul. Si simtzirile. Innebunesti de placere. Sau durere. Imbatranesti cate o suta de ani intr-o clipa. Si nu regretzi nimic. Esti tu cu sine-le si tine-le tau. Si FACI. Lucrurile sa se intample. Fara sa-tzi pese ca e bine sau e rau. E Carpe Diem-ul tau! Si mai vrei. Senzatzii...Trairi...Dureri dulci...
Altfel. Mai mult. MAI...

Da dependentza ;-)


(Acum un off-topic...

...\"sunt, deci exist\". Eu, Zana Parca. Zana mihutziana. Pe cale de disparitzie ;-)
Din motive \"demne\" de-ntzeles (lesne pt dvs) curiozitatea identitatzii n-a meritat efortul dezvaluirii. Nici locul, nici timpul, nici sensul.
Sunt doar o zana a dorului. Cel decimator ;-) Restul, rozul cu puf de pinguini, s-a hotarat a fi lasat muritorilor. Cei care se pierd in simtzuri-carpe-diem-ice numai miercurea, in Terminus. ;-)

Ma-nchin in fatza dumneavoastra, si ushor...ushor... in pashi maruntzi de zbor...
imi iau La Revedere de la Doamna Agoniei!

Felicitari pt ceea ce scrietzi! O facetzi teribil de bine! )

Superba creatzie, Selene :-) ... Insa de la inceput, m-am temut, eu, o biata muritoare, ca eshti mult prea sensibil pentru acest site. Shtiu ca shtii sa-ntorci shi obrazul celalalt... Arat-o shi acum! Ma bucuri AICI... (nu c-ar conta...)

SPOR! shi la... REcitire.