z

Du-te si trage-i-o si apoi scrie o poezie, chiar sper ca va fi mai buna decat asta, macar cu putin. Si pun si eu o intrebare stupida care mi-a fost pusa la randu-mi: ce dracu\' e iubirea?

Dumnezeule, ce dracu\' a ajuns site-ul asta? Dar veniti, veniti in continuare, e loc pentru toata lumea, dar pentru toata lumea...
Asta e una din chestiile pe care le spui atunci cand te joci de-a vati ascunselea si numeri ca sa vezi cine pune? Sau cum?
Viata e frumoasa, soarele sus pe cer, mai lipseste Ceausescu.

Pentru ca filologia e impersonala de una singura. Pentru ca livrezi o perceptie senzoriala inaintea de a face comentariu, pentru ca ar fi arid, steril si neinspirat sa faci filologie cu draperiile trase.

Placut, desi cu final schiop, poate prea moale, prea dezghetat. Covoarele lui Aladin, \"parfumuri de stamina cu ezitari\".

Macar
\"complice cu zapada
topindu-se intre noi\"

pentru ca acel \"care\" nu merge deloc.

Alunecarea in incoerenta, de-aceea sa spunem ca merita citit acest poem.

Alma, cine isi stie textele pe de rost? Caci, fara nici un dubiu, nu poti creea realmente si retine ce ai debitat.

Multumesc ca totusi nu ai inteles.:) Haide sa nu detaliem. Nu aici sau acum.

Eu si cu afinitatile mele pentru EL. Scriu cu majuscule ca sa nu ma dai afara din biserica. Mi-a placut, mai ales ritmul si revolta, mai ca am auzit glasul.
Ultimele cinci versuri din prima strofa, de efect, daca mai pot folosi \"efect\" intr-o poezie ce da cu parul in capul pacatosilor.

\"de prea mult tine am sa raman doar eu\" de ce nu e cu \"T\" aici? Greseala?
Versul meu preferat.

Trebuie sa ne vedem curand, am nevoie de dezintoxicare.

Desi a aparut de trei ori comentariul tau, m-a facut sa zambesc. \"Ai cautat in tine?\" Ce-i vei spune celui caruia a cautat atat de mult in el incat a gasit si cand a gasit ar fi vrut sa se intoarca la cautare?

Nu, poezia in proza nu s-ar putea constitui drept \"defect\".

Si totusi cat de teribil acel sarut, Lavinia...

Daniel, nu exista o alta poezie decat cea a momentului, rabufnirea, simtirea in sine. Nu despre ceea ce scrii spuneam ci de felul in care redai, nu ca simti iubire ci cum o asterni pe hartie. Nu poti scrie ceva ce nu simti, aceea ar fi impachetarea unei idei false ce ar degenera in penibil. Din pacate, putini stiu asta.
Nu te-am jignit absolut deloc si interpretarea ta e cam drastica.
Haide sa-ti spun eu ceva. Iubirea nu e de basm, iubirea e o oroare, de aceea e magnifica.

Poate prea calm acest ritm, ca-n basmele ce te plictisesc la un moment dat, dar o pictiseala care nu deranjeaza, ci vine sa te completeze, in locuri deplictisite inca, aceasta notiune de iubire, atat de proaspata si inocenta aici, mai ca nu crezi...
Mi-a placut inceputul, pe la mijloc inspre final se dilueaza, iar apoi, finalul, ca si acel \"te iubesc\", sincer, nedeghizat, moale si just.

Eu, Michel Martin, ma declar incantat de absolut tot ce inseamna caracter religios in poeziile tale. Si poate unul dintre putinii autori de pe site-ul asta pe care l-as tot citi si reciti. Iar asta, venind de la mine, e chiar uimitor.

Uitasem steaua. Si nu trebuia sa uit.

Eu iti observ stangaciile, desi per ansamblu este un text de remarcat. Mai ales cu acel neasteptat \"te iubesc\" din final care neavand ce cauta acolo, isi merita toata atentia.
Deci, prea prozaic, tendinta de explicare, usoare denivelari pe pamantul constructiei metaforice. Dar, semtiment vibrant, chiar proaspat, vroiam sa remarc in una din poeziile tale puternicul caracter bilbic ce aici dispare usor, insa acest caracter, ca sa intelegi, este aproape fascinant, m-au delectat unele exprimari ce nu i le-as fi putut atribui decat lui Iisus.
Bine ca ai pus fluturii aia sa sforaie, apropos de ce mai spuneam undeva, \"fluturii\" acestia suprasolicitati, deci imaginea merge.
\"trenul accelerat 2004\", cam sf, nu stiu de ce, dar asa imi apare.

Recitesc, uite...Da, bilbic, deghizat biblic:). Cred ca pentru poezie, ar putea fi chiar devastator.

Felicitari pentru aprecierile celelalte.

Mi se pare mie sau tu ai inceput sa abordezi o alta forma structurala in ultimele poezii? Se cam termina in ceva ce aduce mai mult sau mai putin a haiku. Peisajul descriptiv, indelung tesut, apoi cele trei fire, suspendate, pline de intelesuri.
Acum nu mi-au placut fluturii. Insa:

\"in somn isi ascunde cordonul ombilical peste umar
gura ei miroase a lapte\"
asta da.

Apoi:
\"gura lui plina de stele nemestecate\" -imaginea in sine e interesanta insa formularea deloc.

Si finalul. Care e reusit.

Original. Poate din cauza caracterului personal? Un text bine cladit, afectat, dens. Imi place felul in care se tot repeta ideea: \"In sufletul meu exista un hot\" pentru ca de fiecare data se intelege altceva, tot mai mult, mai adanc, mai larg.
Ultimul vers este in plus, vine ca o explicatie ce nu-si are locul. Cresteaza din rotunjimea poemului.

\"manastire de fluturi\", ce mult mi-a placut asocierea asta, a reimprospatat notiunea de \"fluturi\" de care se abuzase la un moment dat.

\"luciditatea viseaza in pantofi de satin\"

\"absurd de alb\", desi nimic nou in formularea asta, nimic nu-i rapeste farmecul. \"Absurd de alb\" e pentru totdeauna.

Apare o discordanta intre curgerea poeziei si felul in care se termina, sacadat. Insa nu cred ca dauneaza foarte tare echilibrului interior al textului.

Esti mereu aceeasi, mereu intr-o alta maniera.

Proza ta e vibrant de feminina, proza ta e o poezie nesatisfacuta, moale, dulce, ascunsa in spatele unei armuri pe care o vezi de metal, iar atunci cand o atingi este din lana. E o proza diafana, cu dureri al caror gust il poti capta in cerul gurii, cu sfasieri tandre, de pasare ce-si paraseste cuibul in fiecare toamna, care nu stiu ca se va intoarce, ca \"viata nu e ceea ce luam de pe altii, ci ceea ce pierdem de pe noi\" - Hortensia Papadat-Bengescu in \"Lui Don Juan, in eternitate\".
Tu esti unul dintre motivele pentru care femeilor le este permis sa scrie.

Se intampla sa devina prea siropoasa compozitia uneori, romatismul este speculat la maxim, iubirea se umanizeaza pana la extreme si nu mai ramane loc decat pentru implinire, fie ea si de moment, dorinta este intotdeauna catre realizarea cuplului, in forma lui originara, jumatatile, \"barbatul vietii\", asteptarea ce intotdeauna este rasplatita, basmul, aerul usor demodat...

Proza ta este personajul feminin din \"Unfaithful\", la priumele atingeri ale \"intrusului\", frumoasa si tremurand cu tot trupul.

Nu era de ajuns ca avem epigrame, acum avem si caricaturi. Sincer, e una dintre cele mai inadecvate idei care putea sa apara pe site-ul asta. Prima pagina este suficient de inviorata, iar daca are lipsuri, sunt sigur ca acestea se pot compensa din plin cu mii si mii de chestiuni culturale. Si de ce desenul trebuie sa debuteze aici sub forma asta? Caricatura?!
Ma rog, eu nu sunt pro.