xxx

Călin, mulțumesc pentru intervenție.Începusem să cred că nu e nimeni la capătul celălalt.În poeziile mele decorul e prea puțin important și e tratat mereu cu ironie.Starea de poezie speram să o aducă personajul principal care aici este sirena tatuată pe piept ce dispare în valurile tatuate pe piept,sub piept trăgând după ea decorul,totul fiind absorbit și astfel totul devine ceea ce este de fapt: o iluzie.Astfel aș vrea să fie citite încercările mele literare.Cred că realitatea este o mască mai mult sau mai puțin colorată după care se ascunde ceva mult mai profund decât putem cunoaște.Hristos a înviat.

Îți admir puterea de înțelegere.Poate îmi poți da un răspuns la o veche întrebare:ce rost au toate acestea dacă nu există liberul arbitru,dacă viitorul există deja, dacă posibilitatea omului de a alege este 0 ?

îmi crește o altă inimă
deja miroase a pereți proaspăt văruiți
geamurile se trântesc brusc
îngerul s-a oprit sus pe ușă,puțin contrariat
citește mai departe,
evanghelia lui are coperți făcute din pielea mea
îmi pregătesc pântecul,o adevărată cameră de spital,
toți se înghesuie
se vede primul atriu
trupul devine o schelă amară
carte nevrotică fără pești demolând turnul Babel
ce zgomot ciudat,îl auzi?

Uite cum îl văd eu pe \"celălalt\".La împărțirea hoitului \"celălalt\" e cel după care urmezi sau cel care urmează după tine.Restul e doar masturbare intelectuală.După ce vei spăla câteva scutece murdare vei înțelege unde te termini tu și unde începe \"celălalt\".