Xiang Mateescu

Mi se par ridicole aluziile tale, Emilian... Si nu, nu m-am prins. Nu stiu ce spui, pe cuvant... In orice caz, Emilian, nu-ti mai apara poezia cu astfel de mijloace. Ce ti-am reprosat eu sunt cateva lucruri mici care nu scad cu mult valoarea poeziei tale si pot fi reparate lesne. Salutari!

E frumoasa! deranjeaza doar cugetarile extrem de facile si ridicole despre Lume, Viata, Om inserate razlet printre strofe... Acelea mai bine le-ai face sa zboare spre China... ca cei 11 frati-lebada, imbracati in camasi de urzica tesute de sora lor.

Ar putea fi o poezie pentru examenul de admitere la actorie, sau ceva teatru pentru copii. E reusita.

Cainele acela pare destul de fibros... Un caine, un mar sau un san (de femeie) se pare ca asigura succesul unui clip, conform David Ogilvy. Tot referitor la caine, se zice ca dupa un timp semnificativ de convietuire, stapanii imprumuta din fizionomia cainelui.

Despre poezii: toate par neterminate, dar evident asta este vocea ta, Calin.

1. \"Despre târziul lucrurilor\" e solara, invingatoare, in ciuda aparentelor. O ajuta si persoana a 2a plural.
2. \"Unde nu-s\" mi-a placut, mai putin „Am invitat odată poezia la o cafea și acum ea nu mai vrea să plece.” care e de cand se scria asa, adica de dinainte sa ma nasc eu, Calin.
3. “Praga” e frumos si neterminat. Nu am fost acolo, nu stiu cum e, dar m-as duce. Ma deranjeaza trecerea brusca de la cadru general (versul 1) la ceva foarte particular (versul 2)
4. “Îmblânzire” e pur si simplu o poezie de duzina
5. “Cele o mie de lucruri” poate ca merge. E o confesiune delicata, dar parca ii lipseste ceva (promit ca e ultima oara cand mai spun asta, e deja destul)
6. “Voi înota cu delfini” dintr-un titlu frumos, deja cu versul 2 strici totul, Calin. Totul!

E un fragment de jurnal, cu potential. Daca ai elimina din ce e in plus si suparator, ai obtine o poezie. Iti spun ce mi-a placut, ca sa fie mai simplu sa intelegi ce nu mi-a placut: imaginea din cada cand ramai inerta si apa se raceste in jur (dar atat! fara jetul fierbinte...), referinta la arta Spaniei, cele doua versuri mici din final.

Pare un text neterminat, cu toate ca mi-e greu sa spun in ce fel ar fi putut continua. Gasesc oarecum slaba metafora: \"când ne-am oprit la umbra vreunui gând\" si nu inteleg \"bucvele se fac tot mai mici \". Poate \"dumnezei\" ar fi putut lipsi, macar din acest text. Finalul e frumos, desi pare o poezie neterminata, cum spuneam.

Mirela, finalul cu viagra cea mai ieftina aspirina din est e chiar amuzant. Ce parca nu merge este folosirea in exces a conditional optativului. Probabil ca nu strica sa rupi ritmul acela al lui \"am fi facut\", \"ar fi fost\"... cu un alt timp verbal.

”când se fabrică pete pe creier e o grijă să fie albe

așa cum sunt pastilele de ecstasy”

Mie aici imi suna foarte neizbutit, mai ales primul vers. Si apropo, Adriana: ai vazut vreodata pastile de ecstasy?