Poezie

Poezii de dragoste

Sunt un bolnav nevindecabil

1 min lectură·9 noiembrie 2010

Mediu

Cobori din gânduri o clipă, cu grijă pleoapa să-ți sărut,

Și să te-ntorci iar între tâmple așa cum ai făcut mereu,

De multe ori îmi pare rău, că timpul care a trecut,

S-a-mbolnăvit de nostalgie și vindecat îi este greu.

Ne-a dăruit singuratatea, ca pe un talisman neprețuit,

Și ne-a-nvățat să fim alături prin alte sfere pământești,

Noi silitori am fost din fire,dar nu știm unde am greșit

Când eu ți-am oferit destinul în două lacrimi să mi-l crești.

Sunt un bolnav nevindecabil, într-un spital în alb vopsit,

Pe stânca visurilor mele, înconjurată veșnic de păduri,

Și nu știu cum să-ți spun iubito, că mâine sunt nefericit,

Decât rugându-te să vii, din propriul suflet să mă furi.

Trăiesc să-ți fiu ție-mplinire pe-ncrucișatele poteci,

Fără să-ți cer răscumpărare, pentru toți anii duși în doi,

Vom plânge unul pentru altul, când iernile vor fi prea reci,

Si ninsi frumos pe lângă tâmple,vom strânge umbrele în noi.

001.236

x. “Poezii de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/x-0032834/poezie/13960567/poezii-de-dragoste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.