Poezie

poeme de iubire

orasul trist

1 min lectură·7 septembrie 2009

Mediu

Pe strada mea luminile sunt stinse,

Ici, colo, mai foșnește câte-un pom,

Deasupra-n zbor prin stele neaprinse

Se depărtează-n noapte visul unui om.

S-a-ntunecat în față, la vitrine,

Doi gunoieri frumoși privesc un manechin,

De geana lor o lacrimă se ține

Strângând în ea întregul magazin.

Pe sub arcadele din vechea mănăstire

Trec îngeri albi să ducă la altar,

Cărări din cer lăsate moștenire

Celor ce trec de-al nopților hotar.

Prin ramuri vântul scuturând durerea

Se-nchină la minunile ce vin,

Făcând pe gunoieri să-și ia averea

Din tomberoanele stropite cu suspin.

E încă noapte prin orașul trist,

Locuitorii stau la rând pentru un vis,

Doar eu, fiind ceva mai pesimist,

O poartă între gânduri am închis.

Să nu mai plece îngeri albi spre cer,

Iar gunoierii să se-ntoarcă în trecut,

Am dreptul să dezleg acest mister

Din frământarea noptilor crescut..

001.199

x. “poeme de iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/x-0032834/poezie/13905286/poeme-de-iubire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.