Poezie

poeme de iubire

cantec

2 min lectură·2 septembrie 2009

Mediu

Stau cu telefonu-n mână, nu-ndrăznesc ca să te sun,

Este-atât de frig în mine și sunt mulți nebuni pe drum,

Sparg vitrinele pe stradă și fac cioburi pe trotuar,

Mi-am tăiat privirea-ntr-unul și-am dat foc la calendar.

Nu sunt medici să-mi trateze miopia-acestei vieți

Ce-am luat-o de pe stradă de la gunoierii beți,

Am crezut că fac un bine dacă nu mai cred mereu

Ce se-ntâmplă-ntr-o iubire când mă dăruiesc doar eu.

Și rămân numai cu mine, prin neîmplinite vise,

Un străin ajuns pe stradă tot cu brațele deschise,

Două cifre dintr-un număr mi le-am scris pe telefon,

Diferența am uitat-o, că-s prin viață pieton,

Printre gândurile mele, străzile s-au tot distrus

Și se-aude trist ecoul pașilor care s-au dus.

Mi-am propus să merg la noapte lângă cimitirul vechi

Unde dorm îmbrățișate suflete de mult, perechi,

Și te-ntreb, dacă se poate, împreună să murim,

Apelându-ne în taină numărul pe care-l știm.

Să te sun iau hotărârea, ca un naufragiat

Și rămân surprins când vine ton de lacrimi ocupat,

Poate plângi și tu ca mine, poate telefonul meu

A format greșit apelul, dar de-o viață-ncerc mereu.

Nu te-ascunde de chemarea unui suflet hărțuit

Cu privirea sângerândă peste tâmpla ce-a albit,

Strada singură rămâne, doar c-un pieton stingher

Câutând într-o vitrină visul trist și efemer.

001.289

x. “poeme de iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/x-0032834/poezie/13904573/poeme-de-iubire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.