Poezie
poeme de iubire
minune saraca
1 min lectură·
Mediu
La un colț de stradă stă abătut
Un chip amăgindu-și destinul,
Cu lacrimi în ochi, cu gândul pierdut
Prin locuri în care nu trece seninul.
Obrajii-i de frig au altă culoare,
Răsfrântă-ntr-un suflet
Ce veșnic îl doare.
E doar un copil rănit în privire
De cei care-l fac să plângă prea des,
Lăsându-l mai singur cuprins de uimire
Minune săracă, cu munți fără șes.
Așteaptă să treacă un ins oarecare
Să-i mângâie visul
Ce veșnic îl doare.
Dar rar călătorii prin frigul de-afară
Mai trec să privească copilul orfan,
De mâine va ninge o altă povară
Și-n stradă doar vântul aleargă în van.
În palma micuță venind din ninsoare
Lucește o clipă
Ce veșnic îl doare.
E noaptea prea albă și-n toate săracă,
La rându-i cerșește din trupul plăpând
O lacrimă caldă și-un suflet să-i facă
Potecă spre îngeri ce-așteaptă oftând.
La marginea străzii, obraji sub ninsoare
Spre toți trecătorii
Zâmbesc cu mirare.
001.262
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- x
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
x. “poeme de iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/x-0032834/poezie/13904458/poeme-de-iubireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.