Tragedie eternă

Cândva, demult eram și eu ca voi toți, adoram lumina soarelui și urmăream zilnic atât răsăritul cât și apusul, dar acum realizez ce secrete întunecate ne dezvăluie aceste două faze ale zilei. V-ați întrebat vreodată de unde vine acea lumină roșie, sângerie pe care o dă soarele și ce înseamnă ea? Fiecare strop de lumină roșie care cade pe pământ arată locul în care sângele trecutului a căzut, iar fiecare pată pe cer prevestește sângele viitorului care se va scurge în țărână, dar luna aceea parcă scaldată într-o baie de plasmă anunță vărsarea acesteia în present. Ciudat cum lucrurile mini și chiar plăcute indică lucruri atât de negre; mai straniu de atât mi se par emoțiile prin care trec în clipele în care mă gândesc la aceste semne și cât de umană e reacția mea. După atâta timp umanitatea mea e la fel de prezentă și de activă. Nu vreau să fiu ca ceilalți asemeni mie, să ucid fără nici un fel de remușcări. Dacă simți nimic față de victimă, aceasta încetează să trăiască singură și cuprinsă de o groază violentă, dar având emoții față de ea acesta se desprinde de trup cu mult mai multa ușurință și apoi nu te urăște pentru ceea ce ești ci te înțelege, într-un mod straniu chiar te iartă. Poate diferența dintre ceilalți și mine este faptul că atunci când eram om, ca voi, vedeam spiritele celor care nu mai au trup, asta nu s-a schimbat. Niciodata nu mi-am putut explica „ de ce?“, dar acum, după multe secole care au venit și au trecut pe lângă mine cred că pot să imi explic acest fapt.