Poezie
Sonet XVIII
(traducere de Sârb Olimpia)
1 min lectură·
Mediu
Să te asemăn cu o zi de vară?
Tu ai un chip mai gingaș, mai senin
Vânt aspru-n mai flori tinere doboară
Și-arenda verii ține prea puțin:
Cerescul ochi e uneori dogoare,
Și-ascuns e smalțu-i auriu adese,
Și-n tot ce-i farmec, farmecul dispare
Când firea-n mers ori soarta i-l desțese.
Dar vara ta eternă nu apune,
Nici farmecul ce azi te-mpodobește,
Nici văl asupră-ți Moartea nu va pune,
Când tu, prin timp, în vers etern vei crește.
Cât inimi bat și-n ochi mai e scânteie
Mi-e cântul viu și viață o să-ți deie.
007363
0