Poezie
Marea este femeie
1 min lectură·
Mediu
În fiecare zi se naște din ceața zorilor fecioara.
Un soare hoț se-nalță și-o priveste, și-n mare se zăresc luciri.
O scaldă-n raze de lumină, fecioara îi răspunde cu sclipiri.
E bucuroasă zarea! căci astrul i-a șoptit...
Cât de frumoasă-i marea și cât e de îndrăgostit!
Dar când cu razele-i coboară să-i înțeleagă, taina cu îndemn...
Sfioasă, marea nu-i arată decât o umbră străvezie
Și pune briza să-i șoptească cum că păstrează... misterul apelor etern!
Că, de-ar fi altfel luminată, ar deveni pustie.
Un soare trist coboară-acum și în apus sărută marea.
Dar ea, în clipocit de undă, așteaptă înserarea.
Coboară întunericul și-o mângâie tăcut...
Tresare-n valuri marea și îl iubește în adâncuri.
Căci fiul nopții îi înțelege taina din timpuri fără de-nceput!
001.819
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- whisper
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
whisper. “Marea este femeie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/whisper/poezie/1824026/marea-este-femeieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.